La mulţi ani!
La mulţi ani! Şi să fim sănătoşi cu toţii.
Revelion buclucaş
Că tot se apropie revelionul, să vă povestesc o fază haioasă din copilărie petrecută la un revelion, pe care n-am s-o uit cât timp vor mai exista revelioane (şi eu ca să le petrec..)
Eram clasa a VII-a, (13 anişori mânca-m-ar mama) şi era primul revelion făcut în altă parte decât în sufrageria propriei familii. Era ceva nou. Era ceva ce aşteptam încă de la Crăciun, când am stabilit cu toţii (prietenii) că facem şi unde facem revelionul.
Atunci era vârsta la care abia începeam să socializez, scoteam cum se zice nasul în lume, mai fusesem pe la onomastici / zile de naştere, dar erau petreceri din alea de la 3 la 5, la care erau invitaţi colegii de clasă pe care îi cunoşteam oricum, eram sătui unii de alţii etc.
Aici era altceva. Veneau şi băieţi / fete mai mari, nu cu mult, 15-18 ani, dar, fiind deja la liceu îmi păreau că vin din altă sferă, una la care eu încă nu aveam acces. Plus că, fiind prima dată când participam la o astfel de .. minipetrecere, nu ştiam ce se face, cum se face, dacă se face ceva anume, aveam impresia că există vreun protocol ceva specific revelioanelor. Ştiam că vor fi sucuri şi prăjituri, o să fie muzică, o să se danseze, ehee, lucruri de oameni mari!
Chiar dacă revelionul în altă parte urma să îl petrec de fapt în casa vecinilor de peste drum (părinţii plecaţi la munte), elementul de noutate reprezentat de faptul că schimb sufrageria mea cu sufrageria altuia în noaptea de revelion (primisem şi acordul maică-mii în privinţa asta) aproape că mă copleşea.
Reclamă la zoo
M-am întors
Acum am s-o iau de unde-am rămas, că am o grămadă de povestit...
Coşmar de calculator
-Aseară am avut un coşmar.
-Ce-ai visat?
-Păi cum eram eu în sleep şi visam aşa frumos.. 0, 1, 0, 1, 1, 0, 1 - când deodată 2 !!!
Cât de mult contează un party corporativ
Ce se-ntâmplă la astfel de petreceri? Păi se pune pe masă un fursec, o măslină, un whisky - ceva la muncitori. Se bagă muzică.
La ora stabilită de începere a petrecerii, toată lumea e prezentă. Dimineaţa la serviciu fiecare mai întârzie, ba ca e în trafic, ba că e bolnav etc. La petrecere nu. Toată lumea e sănătoasă tun, traficul e liber, nu mai are nimeni nicio altă treabă, a găsit cu cine să-şi lase odraslele.. toate-s în regulă.
În primele 5 minute de la ora începerii, toată lumea e călare pe mesele cu mâncare. Şi băutură. Dacă ai pierdut startul, ghinionul tău. E lupta pentru supravieţuire. Bufetul suedez e preferatul tuturor. Ia o farfurie şi pune şi de-aia, şi de-aia, şi de-ailaltă, nu poţi să mănânci atâta da' nu se ştie niciodată.. Pune gem lângă friptură, muştar lângă prăjituri.. bagă mare! Ce? E din belşug oricum? Lasă, să fiu eu mai sigur...
Se mănâncă. În timpul mesei se mai aruncă o glumă, două, unele mai bune, altele mai proaste, eh, ce să-i faci, fiecare după puterile capului. E ok. După ce-a terminat fiecare de mâncat (unii şi-a doua porţie) apare un zâmbet general.
Mercedes de epocă :)
Făţărnicie de Crăciun...
Foarte frumos! Că nişte copii chiar se bucură de acele mici cadouri, jucării sau portocale, şi înseamnă foarte mult pentru ei. Indiscutabil.
Dar gândindu-mă la cei care fac cadourile, se observă un fenomen tipic românesc: nevoia de A ŞTI CEILALŢI că ei au făcut cadouri. Toată lumea se laudă în stânga şi-n dreapta, invocând bucuria copiilor, faptele bune ce-au rezultat şi apropierea de Dumnezeu..
Ce vorbe mari...
Nu cred că Biblia a învăţat pe cineva să se laude după ce face un bine.. ba din câte ţin eu minte dă şi un exemplu negativ în privinţa asta..
Tot respectul pentru cei care fac cadouri. Că se duc, cumpără, cheltuie bani şi timp, fac un gest frumos. Dar se vede că nu o fac pentru liniştea lor sufletească. Ci pentru a poza în faţa celorlalţi.
De ce se simte nevoia asta? E chiar aşa de sus în piramida lui Maslow? În spatele acestor gesturi se află de fapt nişte ipocrizii jenante. Spui că o faci pentru săracii copii, dar de fapt o faci pentru a da bine în faţa cunoscuţilor. Care de fapt (depinde şi de cel care te priveşte) vede în tine un ipocrit.
Bineînţeles că sunt şi excepţii. Dar sunt foarte puţine. Iar cei care se duc şi fac cadouri pentru că aşa le dictează inima, nu se laudă mai departe. Nu scriu pe blog după ce au făcut o faptă bună. Plus că nu aşteaptă Crăciunul ca să dea unor copii 3-4 lădiţe de portocale. Că şi copiii ăia nu mănâncă numai de Crăciun. Cadouri se pot face tot timpul anului. Cât poate fiecare.
Centrul Universului
Hate love
:)
Pe