Banana portocală sau portocala banană?
Prostia are valoare
|
|
Săraca televiziune a poporului, n-au mă ăia bani, stau înghesuiţi într-o garsonieră, îs vai de ei! Mai multe în
Diferenţe între TVR şi alţii
Pentru toţi ăia care se dau cu kurul de pământ întrebându-se ce face TVR-ul cu banii noştri, vedeţi mai jos. Aceeaşi interpretă, acelaşi cântec:
Imagine impecabilă. Sunet impecabil. Orchestra cânta şi ea mai cu drag şi deci mai bine. Prezentatoarea net superioară faţă de cea de dincolo. Până şi cadrele se vede că-s luate de profesionişti. Organizarea, coregrafia festivalului impecabile.
Festivalul - Maria Tănase. Preşedintele juriului - Tudor Gheorghe.
Au! Concediaţi naibii sunetistul ăla. Nu ţin neapărat să aud tot timpul ţambalul, poa' să fie şi-un alt Toni Iordache acolo, vreau să o aud pe interpretă în armonie cu orchestra. Cât talent să ai să îi placă publicului de tine acoperind şi greşeala unui imbecil de sunetist? Putea fata aia să-şi dea şi duhul acolo că tot nu rezolva nimic. Nu mai zic de organizarea făcută pe genunchi şi de vocea nazală a prezentatoarei.. Ăla cu camera filma de parcă era la un concert hip-hop.
Festivalul - Sivu şi Cosmin Golban (?!)
Festivalul - Sivu şi Cosmin Golban (?!)
Interpreta este una foarte bună, Emilia Dorobanţu, am mai scris despre ea (drept dovadă ca şi luase premiul 1) dar uite că nu poţi să câştigi un festival cu fruntea sus că se găsesc nişte idioţi să-şi bată joc de tine.
Votanţii lui Vadim
Foto:
Vadim este deştept. Dar e deştept pentru el. A ştiut întotdeauna să urle când trebuie de pensii şi medicamente şi atât de tare încât să strângă un 5% acolo ca să se facă senator/deputat. Pe voturile ăstora de mai sus. De ce nu?
Bacşişul la restaurant
S-o luam cu începutul, logic (iarăşi), că de-aia m-am făcut programator şi nu lăutar.
Te duci la restaurant să mănânci. Pentru asta-s făcute. Adică, dai o sumă de bani contra a niscaiva produse şi servicii. Produse = friptură sau ciorbă, serviciile = adusul la masă. Bun. Cât costă produsele şi serviciile dumneavoastră? Păi consultaţi meniul vă rog. Mă uit în meniu şi văd friptură X RON, ciorbă Y RON. Astea par a fi produsele. Unde sunt trecute serviciile? Le caut, mă uit prin meniu, mă uit pe copertă, pe sub farfuriuţa cu alune - nimic. Logica elementară îmi şopteşte că serviciile sunt incluse în preţul produselor. Că doar nu mă duc eu să prăjesc friptura. E bine. Comand. Chelnerul îmi aduce ce-am luat. Mănânc, beau, plătesc preţul din meniu pe ce-am consumat şi plec. Eu aşa văd să fie normal. Aşa mi se par lucrurile logice.
Nu! Complet greşit! De unde le mai scot şi pe-astea? Parc-aş fi trăit pe Marte până acuma. Te duci la restaurant, plăteşti ce-ai consumat plus obligaţia morală faţă de serviciile ospătarului - bacşişul. Cică în jur de 10% din nota de plată (de unde-o fi ieşit cifra asta aşa rotundă). Abia după aia te ridici şi pleci. Bineînţeles, nu înainte de a mulţumi frumos.
Cât contează punctuaţia
Când strănută şeful :)
Sănătos! SănăTOS! Sănă-ta-te! Ha-a-pciu! Stai c-a mai strănutat o dată. Hai să trăieşti! Noroc! Nas în cur! Ups.. Asta mi-a scăpat..
Peste tot e la fel. Care mai de care să-i ureze şefului sănătate. Unii se dau cu scaunul mai pe spate să se facă auziţi, alţii dacă-s prin preajmă bagă capul pe uşa şefului cu urarea-n bot etc. Ce-aveţi fraţilor? A strănutat şi omul, dacă-i urează unul e de ajuns, gata! Dar nu. Fiecare pe turta lui. C-aşa-i la noi, suntem echipe unite şi ne coordonăm bine. Să nu cumva să rămână şeful ne-norocit.
Ăştia care reacţionează la strănutul şefului sunt de două feluri:
1. Cei care nu scapă ocazia să se facă remarcaţi.
Căcat. De fapt ăştia nu pot să se remarce altfel. Ei sunt cei care nu scapă ocazia de a-i mai aduce aminte şefului că mai sunt şi ei pe-acolo şi, dacă tot şi-a adus aminte de ei că i-au urat sănătate, poate-şi aduce aminte şi că în urmă cu ceva timp au cerut o mărire de salariu.. care a rămas în aer, că nu prea merită şi oricum e criză...
2. Cei care cred că dacă nu-i urează nimic îi va lua şeful la ochi
Din nou căcat. De parcă şeful altă treabă n-are decât să urmărească cine-i urează noroc şi cine nu. El vrea să-ţi faci jobul, să-ţi termini treaba la timp şi bine. Îl doare pe el în cur de urarea ta. În secunda doi a şi uitat cine ce i-a urat.
Plus că e deranjant pentru el să răspundă la toţi. Şi din politeţe răspunde. Dar în sinea lui cred că-şi bagă şi-şi scoate. Dacă eşti şef şi ţi se-ntâmplă de-astea, primul lucru pe care trebuie să-l faci e s-o concediezi pe fufa de la HR că a angajat tâmpiţi. Apoi - neapărat - să iei un tratament anti-răceală, că altfel ai să-ţi mănânci nervii de fiecare dată când strănuţi (chiar şi-acasă) şi-ţi aduci aminte că ai firma plină de retarzi..
Tableta Google
Pe tableta din imagini (Honeycomb) o să ruleze Google Chrome OS, dar nu va fi singura. Producători mari ca Acer, Asus, HP, Toshiba vor scoate tablete (şi laptopuri) special pentru Google. Foarte tare. Lăsaţi tabletele să intre pe piaţă!
E şi-un filmuleţ cu tableta prezentată mai sus.
Auci!
În seara asta, la metrou, unei mimoze i se prinsese lanţul de la gât de .. piele probabil, că era cu barba-n gât încercând să se uite la lanţ să vadă ce-are. Şi-n timpul ăsta nu mai tăcea: "Auci - auci - auci - auci". Da' îi era greu să şi pronunţe atâtea auci-uri, că nu le spui lejer ca "alabala portocala", am încercat şi eu după şi mi se-mpleticea limba-n gură.. Ce-ai mă fată? Mai rău ca o maimuţă. Dacă, în timp ce ai lanţul prins de piele şi pretinzi că te doare tu te prosteşti cu "auci", atunci înseamnă că nu te doare. Păi dacă vrei senzaţii tari spune-mi mie, că se rezolvă, mă ofer să-ţi ofer vreo două peste ochi şi-un şut în kur de-ai să-ncepi normal, pe româneşte, cu "au", "aoleu" sau chiar "văleleu"..
Atâtea prosteli şi maimuţăreli... până şi astea ţin ţara pe loc, că unii tâmpiţi în loc să înveţe stau şi se gândesc cum ar fi mai "cool" să facă: auci sau aucï.
Despre alcool
Despre alcool aveam în plan să scriu cât de curând, dar văd că mi-a luat-o înainte. Probabil că trebuie să fiu mai vioi în a-mi transpune ideile în scris :D
Aș mai avea câteva completări la cele scrise de el, și anume că într-o familie unde un alcoolic face viața un coșmar zi de zi nu poartă toata vina frustrărilor, nervilor sau tragediilor răsfrânte asupra familiei, ci și familia are partea ei de vină că nu și-a văzut de drumul vieții fără acel alcoolic. Bine, poate-am fost prea brutal, am spus-o și la repezeală, există cazuri și cazuri, unele mai simple, altele mai complicate, dar eu oricum am niște viziuni mai radicale asupra vieții de familie și ce presupune aceasta. Dar despre asta promit să scriu cât de curând.
Întregul articol