Diferenţe dintre teorie şi practică

Cumperi sau stai cu chirie?

Ăhăă, m-am trezit şi eu după ce-a trecut febra imobiliară, după ce întrebarea asta şi-a pus-o toată lumea, ba unii chiar de mai multe ori (ex. Dragoş Mănac), după ce problema a fost întoarsă pe toate părţile.

N-am de gând să o iau de la capăt, ci doar evidenţiez nişte aspecte:

Teoria

Normal, e mai bine să-ţi iei casă. Să ai casa ta, că aşa ştii că e bine de la părinţi şi bunici. "Să fii om la casa ta!" Lucraţi amândoi (presupunând că sunteţi 2), aveţi salarii bunicele, o puneţi de-un credit cu veniturile cumulate şi gata, v-aţi mutat la casa voastră. De ce să plăteşti lu' altu' când poţi să plăteşti pentru bancă tine?

Practica

E, aici e problema.

Te-ai dus acum un an - doi şi ţi-ai făcut credit, bucuros, având în minte ideile de mai sus. Dar brusc, pe senin, cerul s-a întunecat deodată, duşuri reci au început să curgă pe tine iar hienele cenuşii au început să te hăituiască. Băncile (care de altfel sunt destul de colorate) te-au jecmănit, numai tu ştii cât ai înjurat. Ai pierdut la cursul de schimb. Ai observat comisioane ascunse, la unele ai comentat, la altele ai tăcut şi-ai înghiţit, că demersurile erau înaintate. Cum n-aveai bani de avans, ai făcut şi credit de nevoi personale, mult mai scump decât unul imobiliar. Ai plătit comisioane, taxe şi notari de ţi-a venit rău. Ai aşteptat după constructor care nu terminase construcţia, timp în care tu plăteai şi chiria şi rata la bancă.

Uh, asta a fost atunci. Într-un final ai reuşit. Te-ai ales cu o locuinţă şi cu o rată ... măricică faţă de cum calculasei iniţial, dar ce bine-i în casa ta! Senzaţia aia de "apropitar" e inegalabilă, tu încui tu descui, umbli cu fruntea sus că ai intrat în rând cu lumea, maşină aveai dinainte, salariul ţi l-a mai mărit un pic - las' că-i bine!

A trecut o rată, două, nouă şi-ai început să observi că n-ai mai ieşit prin oraş cam de mult - deh, obosit de la muncă, facturile s-au adunat pe frigider - de unde dreq au apărut şi astea?, la muncă te duci cu tramvaiul - nu de alta, da' nu mai găseşti loc de parcare când te-ntorci, începe să-ţi placă "Puşca şi cureaua lată", vacanţele din Grecia s-au transformat în vizite la maică-ta la ţară - aoleu, chiar, s-a scumpit şi benzina... etc.

Greu cu creditul la deal. Cât a trecut? Un an? Vai de capu' meu! Cât mai am? 6 ani. A, uh! Mă speriasem. Păi stai, 6 ani la creditul de nevoi personale, care se duce primul. Că mai e celălalt, gros şi burtos, care se duce în 29 de ani!

29 de ani? Oare câţi ani o să am când termin de plătit la apartamentul ăsta de kakao? (că deh, senzaţiile de la început s-au cam stins). Eh, oi vedea eu, încă-i bine. E unu' pe la servici care se bagă să-mi ia locul, dar mă descurc eu cu el.

Brusc vine unu' la televizor şi zice că-i criză. Criză? Hopa vine şi-al doilea. Mă ce-i asta? Păi vine criza peste noi. De unde, cine, când? Greu de-nţeles. Mai uşor înţelegi ce-ţi zice aia la bancă, că ţi-a crescut rata. Nu-ţi convine, dar înţelegi. Cică a crescut DAE. Şi dae ăsta se umflă zici că-i p--ă.

Când ajungi la muncă te cheamă şef-tu' în birou. Te anunţă (cu părere de rău, cum altfel) că-ţi taie din salariu. Mult. Că firma nu mai suportă atâtea cheltuieli. Şi că trebuie cu toţii să dăm dovadă de mai multă eficienţă. Plus alte motive mai mult sau mai puţin scoase din burtă. Pleci de-acolo turmentat, buimac. Încep să se-adune. Pe de-o parte înjuri printre dinţi, pe de alta zici mersi că nu te-a dat afară, cum s-a-ntâmplat cu alţii.

Acasă nevasta îţi zice că nu mai are bani. Păi ce-ai făcut cu ei? Două milioane acolo, trei milioane acolo, un milion jumate dincolo, am mai plătit nişte facturi care nu mai sufereau amânare, am intrat puţin în supermarket că nu mai aveam nimic în frigider, pampers la copil (după caz) şi ăştia-s banii. Aha. Vezi că cheltui cam mult.

Vine următorul salariu şi se duce instant. Nici n-ajungi cu toţi banii acasă. Încep să se ivească lipsurile. De la bani se iscă inevitabil certuri în familie. Cu patos, româneşte. Jigniri, orgolii, tot tacâmul. Începe să ţi se tot pară. Devii irascibil. Pluteşte în casa pentru care plătiţi rate un aer de nesiguranţă. Rata e neplătită de două luni şi nici nu e vreo rază de speranţă de pe undeva. La televizor nu zice nimeni că s-a terminat criza. Nu mai aveţi chef de nimic, nu v-aţi mai pus-o de săptămâni. Întâlniri cu prietenii - pauză, una că nu aveţi chef să vă vadă în halul ăsta şi alta că le au şi ei pe-ale lor.

Nu mai continui cu scenariul, că devine prea sumbru. Despărţiri, judecătorii, ură, copii pe drumuri, fraţi separaţi etc. Casa - la bancă, bineînţeles. Cât ai apucat să dai? 10-15.000? Ai recuperat ceva? De unde, că preţurile au scăzut. Cu alte cuvinte te-ai kăkat pe ei. Şi ai rămas şi cu datorii. Plus timpul pierdut, nervii consumaţi, sănătatea etc. pe care nu ţi le despăgubeşte nimeni.

La teorie suntem buni, practica ne omoară. Tocmeala de-acasă nu-i aceeaşi cu cea din târg. Românii au o grămadă de proverbe pe care nu le respectă. Când un bătrân spune un proverb, nu întreabă nimeni dacă el l-a respectat la viaţa lui. Pentru că nici prin cap nu-i trece ca un bătrân aşa sfătos să nu fi respectat proverbul. Personal am să încep să descos pe oricine-mi vine cu proverbe. Dar mă voi lovi de alt proverb: fă ce zice popa, nu ce face popa.

Deci - cum era bancul ăla? "Bulă, teoretic avem 2.000 de euro. Practic avem două curve-n casă!"

4 10 oct 2009 03 48 octombrie Sâmbătă Omul Copil Vid Omu' bun şi pomu' copt diverse Selena Sâmbătă, 10 octombrie 2009, 14:51 Bravo! M-ai dat gata cu articolul asta. Sincer, asta e si opinia mea despre credite.

Chiar ma gandeam zilele trecute ca mi-as face un credit sa-mi cumpar apartament dar nu pe mai mult de 10 ani (care mi se par multi oricum). Sa platesti toata viata la o casa e chiar prea mult.

Plus ca daca stai cu chirie (acum depinde si unde stai) tot ce se strica prin apartament e reparat de proprietar. Ca doar tu ii dai bani .

Cand ajung la munca il printez si-l dau la toti colegii :D

Ti-am zis ca lucrez intr-o banca, nu? *insert evil laugh* Jordaş http://www.jordas.ro/ Sâmbătă, 10 octombrie 2009, 15:00 @Selena: :)) da, mi-ai zis că eşti bancheră :P.

Şi eu care mă gândeam înainte dacă să-l mai public sau nu.. :D (eh, ce să zic şi eu acuma..) Jordaş http://www.jordas.ro/ Sâmbătă, 10 octombrie 2009, 15:18 Şi de la Naşu' Mare special pentru Selena - săptămâna viitoare voi pune emoticoanele :D Selena Sâmbătă, 10 octombrie 2009, 23:20 Oooo!! Saru-mana nasule :D

Promit sa fiu cuminte si sa nu utilizez mai mult de 3 per comentariu :P :D

dyana

Jordas's Blog

thinking outside the box

Diferenţe dintre teorie şi practică

iPhone & youTube

Flintstone Virgilică

Facebook: definiţie

D'ale programatorilor

Corporaţia

L'hiver sur la ulitza

La ghişeu

Luna de miere

The Digital Story Of The Nativity :)

Google logo Rusia 2018

Generare CNP

Generare CNP

Generare CNP

Generare CNP

Cum să scapi de reclamele adSense

Unii chiar au imaginaţie

Generare CNP

Căderea părului

Boboteaza

Generare CNP

fun

diverse

foto

idioţenii

personal

internet

youtube

muzică

de la Ramona

întreabă-te orice

Toate tagurile

Victor Bucur

Un jaf la magazinul mare

Libertatea pe internet

Kant și ora exactă

Am aflat de ce cumpără românii Libertatea şi Cancan

Omul Copil Vid

Cum să scapi de reclamele adSense

Cele mai folosite parole în .ro

Emilia Dorobanţu

Verificare CNP

Când pică Paştele în 2012

Jordas's Blog