Câteva motive să mergi cu tramvaiul şi nu cu maşina
Dacă în weekend ai ratat drumul la supermarket, în tramvai ai ocazia să-ţi faci cumpărăturile. Ba mai mult, dacă în magazin te plimbi cu căruţul printre rafturi, în tramvai vin furnizorii înşişi să te îmbie cu produse. Găseşti la ei absolut tot ce-ţi trebuie: şerveţele parfumafe (la un leu, un leu, şerveţele parfumate un leu pachetul, un leu, un leu, un leu), alifie chinezească, calendare, pixuri, agrafe, hârtie igienică. A, nu, că nu umblă cu sulurile după ei. Au altfel de hârtie igienică, sub formă de ziare, Libertatea, CanCan..
Cerşetorii
Mergând cu tramvaiul nu trebuie să te mai duci la biserică. Nu. Vin din când în când (cam la două staţii) oameni care recită în gura mare câte-o rugăciune, apoi îţi povestesc câte ceva de pe-acasă de la ei (astfel nu mai e nevoie să te uiţi la ştirile de la ora 5). Şi cum trebuie să faci şi fapte bune în viaţă, ţi se dă ocazia pentru una (sau mai multe) chiar la faţa locului.
În România miroase a bani
Asta e prima impresie de după minivacanţa în Belgia. Am mai fost acolo, pentru cei ce nu ştiu - am locuit aproape 5 ani în Belgia, deci nu pot spune că a fost ceva nou sau că am rămas foarte impresionat. Dar lucrul ăsta - cu toate că sună ciudat - e vizibil de la o poştă. Cum aşa? Cum adică miroase a bani? Pai să mă explic.
Fiecare a intrat măcar o dată în scara blocului lui unde să miroasă izbitor a mâncare, da? Tocăniţă, cartofi prăjiţi, friptură în sânge la care gândul asociază imediat o murătură şi tot felul de bunătăţi la sesizarea cărora simţul nostru olfactiv ne face să ne plouă în gură de poftă.. bineînţeles, în timp ce noi ajungem rupţi de foame acasă. Şi de fiecare dată, involuntar speri ca mirosul ăla să vină din bucătăria ta, dar surpriză! că în 98% din cazuri nu se întâmplă aşa, dezamăgirea şi frustrarea fiind de nedescris.
Ce vorbesc chibriturile
Femeile şi mariajul: înainte şi după
1. Cele care rămân frumoase după ce se mărită
Puţine la număr, tind să cred că e o specie pe cale de dispariţie.. Când le vezi nici nu zici că-s măritate, de fapt refuzi să crezi, ar fi un coşmar ca după ce-o inviţi la o cafea (presupunând că ai avansat până acolo) să-ţi spună subtil că e măritată. Dar nu-i nicio problemă, o cafea nu refuză.. :D
2. Cele care rămân urâte după ce se mărită
Sunt unele femei cărora n-ai ce să le faci.. Astea sunt - cu astea defilăm. Şi nici n-avem pretenţii. Adică nu te-aştepţi ca noaptea să te culci lângă o urâtă iar dimineaţa să te trezeşti lângă o zână. Se chinuie săracele să slăbească, să-şi ia alte haine, îşi schimbă coafura da' tot degeaba. Asta e, trebuie să intre şi ele într-o categorie :)
Drumurile noastre
Frumoasă melodie. Stârneşte veselie şi voie bună pe oriunde e auzită. Toată lumea zâmbeşte când o aude, şi nu cred că e vreun român (trecut să zicem de 20 de ani) care să nu fi fredonat măcar odată versurile împreună cu Dan Spătaru.
Foarte frumos, e o melodie de succes, îndrăgită chiar şi după 25 de ani, şi cu siguranţă va fi iubită mult timp de acum încolo. Dacă opreşti pe oricine pe stradă şi-l rogi să continue versul pe care i-l începi:
"Drumurile noastre...."
TOATE - ţi se va răspunde, ba mai mult va continua să cânte singur mai departe, iar dacă ar avea o sticlă la-ndemână probabil îşi va turna şi-un păhărel...
Hai să ne-auzim vorbind
Unul din lucrurile pe care le urăsc în viaţa asta este pierdutul timpului aiurea. Nu mă refer aici la timpul ce trebuie alocat pentru odihnă, recreere sau cel petrecut cu prietenii ori familia. Ci la timpul pe care sunt forţat de împrejurări să-l petrec cu anumiţi oameni, cel petrecut la cozi interminabile sau în sălile de aşteptare sau cel pierdut citind cărţi proaste sau vizionând filme slabe. Oricum, lista ar fi foarte lungă, în niciun caz nu se rezumă la atât.
Eh, am ajuns atât de paranoic în privinţa asta încât observ fără să vreau până şi cele mai mici detalii, perioada asta focusându-mă pe vorbitul aiurea. De exemplu:
Când cineva vorbeşte despre el/ea
Stai cu omul de vorbă de una, de alta, un subiect comun de care sunteţi amândoi interesaţi. Şi într-un moment al discuţiei, brusc el începe să vorbească de-ale lui. Că şi-a luat nu ştiu ce. Că s-a certat cu nu ştiu cine. Că s-a despărţit. Că a ieşit în weekend în club. Stop fratele meu! Stop am zis! Nu mă interesează. Chiar nu. Ok, îmi povesteşti o dată, de două ori, da' tu chiar crezi că dau importanţă căcaturilor de genul ăsta? Vino şi tu cu ceva nou, cu o idee trăsnită, trezeşte-mi interesul măcar o dată cu ceva, spune-mi că ai rezolvat o problemă la fizică (de-aia din culegere) să văd că eşti în stare, apoi promit că o să îţi ascult iar (cel mult două zile) banalităţile pe care tu le crezi importante.
Ipocrizie europeană
Ok. Nu neg că sunt o grămadă de români care fură, mint, trag chiulul de la muncă, şi nu neapărat ţigani. În mare parte - mai ales din ce-au văzut ei - aşa este. Dar câţi din ei se gândesc care sunt motivele acestor comportamente? De ce românii fură? De ce sunt neserioşi? De ce sunt ostentativi? De ce NU SUNT CIVILIZAŢI?
Motivele sunt simple, şi îşi au originile puţin în trecut, când românii au fost privaţi de un avans al nivelului de trai şi chiar al culturii, dar niciun occidental nu se oboseşte să o ia pe scara istoriei să vadă unde a fost cotitura. De ce ei sunt civilizaţi şi noi, la o aruncătură de băţ - nu. Poate nici n-au interesul să găsească un răspuns. E mai uşor şi pentru ei să arunce cu căcat decât să înţeleagă realitatea.
Mi-e dor de ziua de miercuri
Am fost prea ocupat săptămâna asta ca să-mi pot da seama de trecerea timpului.. şi la serviciu şi acasă, probabil de-aia. Da' tot mirat rămân, şi asta mă face să filosofez la eternitate. :)
Îi invidiez pe oamenii ăia la care timpul se măsoară în ani, decenii sau chiar secole, nu în minute şi secunde.
1 Martie
În caz că mai greşeşti..
