Enter Sandman
Aseară veneam de la job (hello Mădăăă, hello Juuuulss :P) şi pe Guerilla bagă Enter Sandman. Ia te uită ce bagă ăştia la ora asta. Când toată lumea se duce acasă, e în maşină şi ascultă radio etc. Am fost plăcut surprins să o aud, că am fost fan Metallica de la 13 ani, de când făceam colecţie cu surprize Turbo şi CinCin şi dădeam din cap când auzeam rock pe undeva, că aşa văzusem la ăia mai mari (unii şi soioşi).
Mi-aduc aminte că erau ai mei plecaţi la Constanţa, pe o iarnă cam ca asta şi rămăsesem singur acasă. Habar n-aveam când se-ntorc, îmi spuseseră cu siguranţă dar eram prea preocupat de caseta mea audio pe care scria "Metallica '91" şi care, odată introdusă în combină (aveam combină Grundig, ehee ce vremuri..) avea să-l răguşească pe James Hetfield..
Nu mai ştiu de unde confiscasem în perioada aia nişte beţe de tobă, dar eram foarte mândru de ele, erau frumoase, vopsite cu roşu, n-avea nimeni din cunoscuţii mei aşa ceva şi erau foarte rezistente. Că le luam după mine pe unde mă duceam şi băteam cu ele în toate gardurile :D
Eh, şi singur fiind acasă, trăiam muzica.. în sufragerie, cu volumul la refuz, boxe cât jumate din mine şi cu beţele de tobă.. Învăţasem ritmurile de la Enter Sandman pe de rost, ştiam exact cum ţine ritmul din pedală, când bate în toba mică sau în cinele. Ureche muzicală am şi-acum să dau şi la alţii. Şi băteam în ce apucam. În masă, în televizor, într-un bibelou (deh, tobe adevărate n-aveam) până ajung la nişte perne de mi se părea mie că se-aude bine.
Şi bat în pernele alea, şi bat, şi bat, şi derulez melodia de la capăt, şi iar bat până intră maică-mea cu taică-meu pe uşă.. veniseră de la Constanţa. Nici nu i-am auzit când au intrat, că urla muzica, mi-am dat seama abia când a scos maică-mea combina din priză că nu ştia s-o oprească din butoane :)
Praf ce ieşise din pernele alea cât bătusem la ele de nu te mai vedeai om cu om (eh, astea-s şi exagerările maică-mii :D).
-Ce faci mă?
-Păi uite ce să fac, ascultam puţină muzică...
Se uită ai mei unul la altul, maică-mea probabil se gândea că-s posedat, taică-meu - habar n-am, că nu prea puteam să-l citesc din priviri după care începe maică-mea dăscăleala de rigoare, cu întrebări/afirmaţii de genul: "Da' pe tine nu te doare capul?", "Ăştia-s satanele care cântă aşa!", "Muzică bisericească n-asculţi tare, da' p-astea....", "Îţi arunc combina!", "Nu cumva de-aia nu mai înveţi tu ca înainte?".
Lui taică-meu în schimb îi rămăsese în cap refrenul melodiei:
Exit light
Enter night
şi mă-ntreabă: "Ce tot zbiera ăla acolo mă? Şuenlai?"
daca voi erati pe intrumente sau mai bine zis "instrumente", eu eram tare pe voce! cu peria in mana, imbracata in camasile de noapte ale mamei (alea sexy), cu pantofi cu toc in picioare ( cu vata in varfuri, ca erau prea mari) dadeam spectacole in fata canapelei in care aranjam toate papusile si jucariile de plus (oana, georgiana, baxy, pluto, barney si pe restul nu mai stiu), fix ca o mica vedeata...stiam si versurile...si faceam "solo" la partea de dance, mare talent dom'le...