T!NAR
Să mor, de fiecare dată când văd logo-ul ăsta îmi vine să-l citesc "țînțar"...
Dar de fiecare dată!
Piţipoancă vs nevastă cu copil acasă
Am ajuns acolo, intrăm, totul frumos, ne-ntreabă la intrare fumători/nefumători etc. Ne aşezăm, aşteptăm, vine, comandăm. Linişte, muzică undeva acolo cât să nu ne deranjeze, era ok.
Când deodată se-aude un zgomot de farfurii sparte. Eh - mă gândesc - vreun chelner stângaci a scăpat platourile pe jos. După 5 secunde se-aud şi nişte ţipete. Mă uit în direcţia din care veneau ţipetele dar era un stâlp în faţa mea. Nu m-am mai sinchisit, mi-am văzut de-ale mele. Dar ţipetele continuau să se audă. Bruma de oameni care era acolo se ridicase în picioare.
Şepte
Cum mama naibii în ziua de azi încă mai spui şepte? Tot aud sporadic, diverse persoane, chinuindu-se să şi pronunţe..
Înţeleg, acum 20-25 de ani, când erau telefoanele cu disc, legăturile erau proaste, babele erau surde iar pentru distincţia între 6 şi 7, se folosea acest termen. Ba chiar se formase şi-o modă, nu erai cucoană dacă nu spuneai şepte.
Dar acum? Când tehnologia este unde este, legăturile sunt mai bune ca oricând, telefoanele mai performante de la o zi la alta, dai şi pe speaker dacă vrei - de ce să mai spui şepte? Stai frate la telefon şi spune-i surdului corect, ŞAPTE, convorbirile sunt ieftine acum, repetă-i la telefon până pricepe!
La fel şi cu ăia care atunci când vorbesc în străinătate simt nevoia să
Unii chiar au imaginaţie
De pe
Averea de pe net
:)
De pe Twitter,
Măgari pictați în zebre
Ești din Gaza, război în stânga, război în dreapta, ridici ochii spre Alah dar vezi bombe și avioane. Colac peste pupăză îți mai mor și zebrele de la Zoo, de foame. Ce faci?
Te-ai prins, iei
Amantul ne-nţeles
Omu' bun şi pomu' copt
Şi stau la margine de drum
Pomu' copt şi omu' bun
Frumos cântecul. Dar o întrebare firească mi se naşte în cap. Pomul înţeleg că-i pom, dar el şi când stă tot face fructe. Dar omul? De ce nu munceşte? :D Că din câte zice cântecul e cam ziuă afară, deci timpul propice pentru muncă. Dar nu. El stă.
Şi nu oriunde. Ci la margine de drum. De ce neapărat la margine de drum? Nu vrea el să se dea mai aşa puţin? Păi să se uite, poate mai trece cineva, îi mai dă bineţe, îl întreabă un' se duce, de-astea tradiţionale. Tipic românesc.
Au versurile astea atâta substanţă încât pot fi dezbătute ore în şir. Omul nu munceşte, dar în schimb se plânge că n-are noroc. Mie îmi sună cunoscut...
S-aud percuţiaaa!
----------------------------------------------
- La minor maestre!
- Pentru toţi care se simte bineeeee!!!
- O zi pierd două câştig, ta ri ri ri ta ri ri ri ta ri ri ri ta ri ri ram.....Mala mala mala mala malaiezia.....
- Io vă spun c-are valoare / Ăsta este Naşu' Mare
- Ce frumoasă-i noaptea asta / Eu vreau să-mi distrez nevasta / Hai nevasta mea la joc / Eşti bună şi ai noroc
- Solo! (până m-am prins eu ce zice înţelegeam "Salam")
- O sută dă milioane / Îi fac doar dintr-o-ncercare
- A ha haaaa (strigat de parcă ar veni ursul după tine)
- Când e frate lângă frate / Se dă lumea la o parte
Da, am fost la nuntă aseară.
Am aflat de ce cumpără românii Libertatea şi Cancan
Oamenii se împart în două categorii: unii care citesc Libertatea sau Cancan şi ceilalţi care le detestă. Personal fac parte din ceilalţi. Şi nu înţelegeam ce e aşa interesant de citit în ziarele astea. Până astăzi, când am avut o revelaţie :)
Nouă, românilor ni s-au atribuit numeroase adjective de-a lungul timpului. Exemple sunt multiple: curve (încă din 1944), hoţi, şmenari, atotpricepuţi, ospitalieri, harnici, inteligenţi etc. Ok, astea din urmă mai mult ni le-am dat singuri.
Dar cu pragmatismul nu ne-a asociat nimeni. Pragmatism? Propun următorul calcul.