Hai să ne-auzim vorbind
Unul din lucrurile pe care le urăsc în viaţa asta este pierdutul timpului aiurea. Nu mă refer aici la timpul ce trebuie alocat pentru odihnă, recreere sau cel petrecut cu prietenii ori familia. Ci la timpul pe care sunt forţat de împrejurări să-l petrec cu anumiţi oameni, cel petrecut la cozi interminabile sau în sălile de aşteptare sau cel pierdut citind cărţi proaste sau vizionând filme slabe. Oricum, lista ar fi foarte lungă, în niciun caz nu se rezumă la atât.
Eh, am ajuns atât de paranoic în privinţa asta încât observ fără să vreau până şi cele mai mici detalii, perioada asta focusându-mă pe vorbitul aiurea. De exemplu:
Când cineva vorbeşte despre el/ea
Stai cu omul de vorbă de una, de alta, un subiect comun de care sunteţi amândoi interesaţi. Şi într-un moment al discuţiei, brusc el începe să vorbească de-ale lui. Că şi-a luat nu ştiu ce. Că s-a certat cu nu ştiu cine. Că s-a despărţit. Că a ieşit în weekend în club. Stop fratele meu! Stop am zis! Nu mă interesează. Chiar nu. Ok, îmi povesteşti o dată, de două ori, da' tu chiar crezi că dau importanţă căcaturilor de genul ăsta? Vino şi tu cu ceva nou, cu o idee trăsnită, trezeşte-mi interesul măcar o dată cu ceva, spune-mi că ai rezolvat o problemă la fizică (de-aia din culegere) să văd că eşti în stare, apoi promit că o să îţi ascult iar (cel mult două zile) banalităţile pe care tu le crezi importante.
Când cineva vorbeşte despre altcineva
Aici în 90% din cazuri e bârfă. Bârfa e un semn de laşitate. N-ai curaj să-i spui omului în faţă şi m-ai găsit pe mine cald. Măcar vorbeşte-l de bine. În celelalte 10% din cazuri parcă e ok, se mai găseşte câte ceva de învăţat. Nici nu mai ştiu cum e de când n-am mai auzit vorbindu-se de bine un individ care nu-i de faţă.
Când cineva vorbeşte despre vedete
Asta cu vedetele e cea mai mare pierdere de timp. Răduleasca s-a certat cu Dani Oţil. Să mori tu! Lasă-mă tată, ai început cu de-astea? Mă gândeam şi eu la ceva, aveam altele în cap şi mi-am pierdut concentrarea.. Ok, da' ştii ce-a spus Răduleasca? Nu mă interesează. Păi stai să-ţi spun..
Când cineva îmi spune cât a băut..
Unul: mamăăăă cât am băut marţi... mamă şi cât am băut..... vodcă, whisky, bere, vin.. de nu mai puteam să mă ridic de pe scaun..
Altul: aa, păi asta nu-i nimica, stai să-ţi zic cât am băut EU, miercuri!
..huh?! Jucăm într-un film retard? Aoleu Doamne, cum de-am nimerit eu printre ăştia?
Partea mea preferată..
.. e atunci când cineva îmi zice un banc, prost de altfel, n-am cum să-l opresc din a mi-l spune, la sfârşit nici măcar nu zâmbesc ci doar mă uit fad la individ, el crede că nu m-am prins de poantă şi începe să mi-l explice sau să mi-l spună iar.. în timp ce eu mă minunez cum pierd trei minute din viaţă aiurea. Apoi fac calculul la câte bancuri proaste am auzit, ori 2-3 minute fiecare, plus 2-3 minute până mi-au trecut nervii de fiecare dată uitându-mă la faţa tâmpă a celui ce mi l-a spus etc.
Mi se pare interesantă o întrebare: ce-ar fi dacă toată lumea ar vorbi NUMAI CU ROST? Efectiv, să deschidă gura numai dacă are ceva important, util etc.de spus. Cred că am trăi într-o linişte deplină.. Ce fain ar fi.. să te poţi cufunda în gânduri, să-ţi pui ordine în cap, să te poţi concentra pe anumite lucruri, să-ţi vină idei mai bune, mai repede, să valorifici timpul ăsta într-un mod constructiv.. sunt convins că nici n-am mai fi cu economia în criză.
Chestia asta cu vorbitul e foarte subiectiva, poate ce tie ti se pare banal sau chiar fara rost, altuia i se pare interesant. Sa luam exemplul jurnalistilor mondeni care traiesc din barfele despre vedete, pentru ei tot ce a facut Raduleasca este painea pe care o pun pe masa, pentru asta iau salariu.
Uneori, asa cum conflictul duce la progres, asa si o discutie aparent inutila poate duce in final la o concluzie fericita. Mi se intampla sa ascult barfa unei cunostinte, nu retin nimic din ce aud, dar trag o concluzie privind persoana, modul de a gandi etc, ma ajuta sa definesc categorii de oameni, sa le cunosc preocuparile etc. Discutia in sine nu a avut nimic interesant, poate a fost chiar enervanta, dar informatiile pe care le-am extras"printre randuri" sunt foarte valoroase pe viitor in interactiunea cu acea categorie de persoane.
Partea obiectiva care te contrazice este faptul ca nu-ti poti mentine concentrarea un timp indelungat, e ca si cum a-i munci non-stop, asa ca vorbitul aiurea pentru multi e o metoda de destresare/relaxare. Ai fost si tu la scoala, stii ca dupa ore precum fizica, matematica, chimia, mai venea si un "binecuvantat" desen, sport etc.
Ok, nu reţii ce-ţi spune omul, dar în timp ce-ţi spune tragi nişte concluzii despre el pe care le foloseşti în viitor. Cum? Eviţi întâlnirile cu el? Încerci ca data viitoare să conduci tu discuţia? Are rost? Poţi (dacă omul e prost)? Ce te faci când eşti nevoită să te întâlneşti cu astfel de oameni aproape zilnic?
Mi-ar plăcea să ştiu ce concluzie fericită ai putea să tragi când cineva îţi spune cât a băut.. :D şi-ţi spune şi-a doua oară, şi-a treia oară, şi de câte ori te întâlneşti cu el.
Personal aş putea să-mi menţin concentrarea mai mult timp decât acum dacă n-aş fi distras de "ştirile" gen Răduleasca..