Portocala mecanică
În sediul de poliţie al orăşelului X de provincie se anunţă control de la judeţ. Aoleoo, vine şeful ăl' mare, panică printre mărunţeii poliţişti care nu aveau toate dosarele în regulă, acte întocmite sau alte chestii specifice. Controalele de la judeţ sunt periodice, deci se aşteptau şi trebuiau să fie pregătiţi, dar cum şi poliţiştii noştri sunt tot români, ei de ce să nu lase totul pe ultima sută de.. ore?
Drept urmare mai toată lumea dădea din colţ în colţ, ce să facă, cum s-o dreagă, că treburile neterminate la timp nu se rezolvă într-o zi două, ci durează, mai ales că actele neîntocmite, declaraţiile neluate sau dosarele incomplete depind şi de alte persoane, nu numai de poliţişti.
Ce se ştia despre inspectorul care urma să vină:
- că îţi caută nod în papură, te verifică la sânge iar dacă nu-i place de tine îi poţi pica într-o uşoară dizgraţie, adică te arde de nu te vezi
- dacă vrei să-i dai ceva - nu refuză, te trage un pic de obraz în semn de "cum îndrăzneşti să gândeşti că aş putea accepta aşa ceva" după care îţi sugerează cam de ce-ar avea nevoie
Vine ziua scadenţei iar inspectorul apare la uşă. Ce faceţi băieţi? Cum merge? Cum să meargă şefu', merge biiine, infractori sunt, de muncă avem.. că dacă n-ar fi infractori noi din ce-am mai mânca o pâine? Toţi, care mai de care să-i facă pe plac. O cafeluţă şefu'? O ţigăruşa şefu'? Aţi mâncat şefu'?
Inspecţiile de acest gen se desfăşoară într-un mediu relativ destins, adică se vorbeşte, se glumeşte, una-alta, se discută de bani, prime etc. timp în care inspectorul mai scapă câte-un:
-Cutărescu, ia adu' dosarele din ianuarie..
-Gata şefu', imediat!
Vine trepăduşul cu maldărul de dosare, le aşază frumos pe masă, inspectorul ia unul la întâmplare, se uită puţin prin el:
-Auzi mă, da' unde-i declaraţia de la învinuit?
-Pai ştiţi sefu' că nu i-am luat-o atunci, p'ormă nu l-am mai găsit, după aia a plecat...
-Păi cum lăsaţi dosarele astea mă în halul ăsta? Păi astea n-au cum să treacă de procuror, darămite să se lase cu vreo condamnare.. Hmmm..
Se reia discuţia de umplutură:
-Şi ce-a făcut mă, a plouat pe la voi pe-aici cu găleata vreo două zile am auzit, a?
-Da sefu' să trăiţi, nu vedeam nimic pe şosea, gâfâiau ştergătoarele şefu'!
-Auzi mă, aveaţi voi p'aici o curvă, care umbla cu trusa medicală după ea..
-Aa, daa, şefu', avea dezinfectantul cu ea, îţi lustruia scula înainte să-ţi dea o clanţă, ha haa haa!
-Ha ha haa!
-A plecat în Spania, şefu', de vreo patru luni, ehee, s-a combinat cu-a lu' Burtosu' şi ăla a dus-o la produs.
-Aha.. Da' dosaru' ăsta de ce n-are număr de-nregistrare? Văd că s-a-ntors de la parchet...
-Păi şefu'...
-Măăă!
Era destul de grav dacă inspectorul scotea vreun "hmmm" sau vreun "măăă", însemna că-ţi face un raport de control de te ustura şi-n gaura kurului, ori nimeni nu voia asta.
-Auzi mă, da' ăştia cu confecţiile de pe la voi ce mai fac mă? Le merge? Aţi mai fost pe la ei?
-Am fost şefu', săptămâna trecută, am vorbit cu şefa de tură, că directoarea nu prea ştie bine româneşte.. data trecută atât am vorbit cu ea de mă dureau mâinile..
-Nu, că-mi trebuia un trening, aşa, mai şukar, - zice inspectorul, întorcându-se în loc stânga-dreapta câteva grade uitându-se în acelaşi timp în jurul lui - mai ies şi eu la fotbal, mai o alergare-n parc, că de, burta cum s-o dau jos.. şi mă gândeam că poate ştiţi voi ceva pe-aici..
-Cum să nu şefu', se rezolvă. Trening aţi spus? Păi data viitoare când veniţi o să-l aveţi pregătit, special pentru dumneavoastră, după măsură!
-Eh, mă, nu trebuie să faceţi vreun efort să..
-Nuu şefu', staţi liniştit, e plăcerea noastră, se poate.. Dacă ştiam îl pregăteam dinainte..
Pleacă inspectorul. Uh, hai c-am scăpat uşor - se gândesc poliţiştii.. Da' cine? Care? Cum? Hai să ne organizăm, să vedem cum ne-nvârtim de-un trening..
Pentru cine nu ştie, poliţiştii sunt foarte zgârciţi. Fraze ca "dă şi tu o ţigară", "ai cinci mii pentru-o cafea?" sau "ce mâncăm azi, covrigi sau sărăţele?" sunt foarte frecvente între ei, colegi fiind. Acum treningul venise ca o cheltuială în plus pentru ei, probabil cafeaua pe o săptămână pentru fiecare în parte. Mult frate, mult! Păi de unde? Aşa că hai să ne gândim:
-Are nevastă-mea nişte material mă, din ăla impermeabil, bun, nu intră ploaia..-Super! Nevastă-mea ştie să coasă..
-A mea o să-l spele şi-o să-i pună etichetă!
Iar treaba-i ca şi rezolvată. Au pus mână de la mână şi-au scos un trening PORTOCALIU, da' din ăla strident, de te dureau ochii.. Dacă aşa a fost materialul.. Bun. Lasă mă, că merge!
Vine inspectorul a doua oară pe-acolo, "în trecere", normal, treningul îl aştepta frumos, pe umeraş, umeraşul în cuier iar cuierul.. lângă uşă :))
-Ce face băieţii?
-Foarte bine şefu', uitaţi ce-avem pentru dumneavoastră, că de când v-aşteaptă...
-Aa, ia te uită.. mă voi n-aţi avut de lucru? Nu trebuia...
Se schimbă şefu' în trening, se colorase dintr-o dată de ziceai că-i de la drumuri şi poduri după care ajunge în faţa oglinzii:
-Super, şefu', vă vine de minune, la perfecţie!
Se uită inspectorul în oglindă, se-nvârte, se-ntoarce, se dă mai în spate, mai în faţă, iar se uită:
-Mă da' parcă..
-E super, şefu', o să daţi o mie de goluri cu el, nu mai zic de burtă, că nici nu se mai cunoaşte..
Se mai învârte un pic să vadă cum îi stă la spate, se mai umflă, se mai aranjează la guler:
-Mă da' nu-i prea portocaliu? Că parcă mă ustură ochii când mă uit.. Şi cu dungile astea albe... aşa-i el?
-Cum şefu', portocala mecanică şefu' - zice unul, chircindu-se un pic, dând din mâini cu pumnii strânşi imitând alergatul - aşa au şi ei, nu ştiţi, aţi văzut ce goluri bagă..
Iar şeful, copleşit de-atâta pupat în cur şi cu un zâmbet iţit în colţul gurii:
-Da mă, ai dreptate, portocala mecanică.. da'-mi vine chiar bine! Uite, are şi buzunare...