muzică - Jordaş's Blog

În sfârşit s-a sfârşit.. EuroVision!

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-30T05:43:03+03:00

Cineva mă anunţă ca fapt divers că s-a terminat EuroVisionul. Aoleu! Da? Păi bine că-mi zici acum, de ce nu mi-ai zis înainte de a începe? Acum totul e pierdut.. ce mă fac, ce mă fac..

Păi ce să fac, cum îmi zicea maică-mea când eram mic, m-apuc de cur şi sar în sus. S-a terminat EuroVisionul. Ce este EuroVision? Un concurs? Un loc de afirmare pentru artişti? Un spectacol extraordinar care abia aştepţi să înceapă?

Nu! EuroVision este un spectacol ceva care personal abia aşteptam să se termine. EuroVision este o maşinărie de făcut bani. Mai exact una în plus. Cum funcţionează? Se strâng de-alde no-name de prin Europa (no offence Paula Seling), sunt puşi să cânte pe o scenă, se adună public ca să nu fie sala goală, se cumpără mediatizare ca să vadă tot europeanul - de la care se cere bani. Păi cum cerem bani? Păi nu ştiu, ne gândim, a, stai, îi punem să voteze!

Eu ca telespectator ar trebui să mă uit la EuroVision, să savurez frumoasele melodii ce se cântă acolo, apoi (fiind foarte dornic de a-mi da cu părerea) să votez. Prin SMS. Care costă nu ştiu cât. Pare ok, ce să zic. Adică EuroVision îmi vinde mie entertainment pe care eu îl plătesc cu SMS-uri. Dar doar dacă vreau, nu mă obligă nimeni. Tot ce-mi rămâne de făcut e să mă bucur de show. Şi vai, cât de frumos este spectacolul... ce de artişti la un loc, ce de muzică bună.. cât divertisment.. trezeşte-te bă, că ai adormit cu televizorul aprins!

Procesul de fapt e următorul: eşti agasat de reclame cu EuroVision, înainte de a începe. Îţi sunt mâncaţi nervii de cei din jurul tău când vorbesc excesiv despre el. Ţi se prezintă un spectacol fad. Pierzi timp uitându-te la el. Pierzi bani trimiţând SMS-uri. Ţi se bagă publicitate în ochi de către televiziunea care transmite. Pierzi bani cumpărând albumul trupei preferate (aşa ar fi de bun simţ). Îţi mănânci nervii că în săptămâna ce va urma toate ziarele vor vorbi despre EuroVision, iar când vrei să te ştergi la c-r cu ele te zgârie colţul de la "V".

Deci ce-nseamnă EuroVision:

Reclamele de dinainte
Nervi mâncaţi de discuţii
Timp pierdut cu discuţii
Timp pierdut cu vizionatul
Bani cu SMS-uri
Publicitatea băgată-n ochi în timpul vizionării
Bani pe albumele cumpărate după, dacă se cumpără

= bani

Chiar dacă nu scoţi niciun ban din buzunar, EuroVision tot te poluează, prin nervii măcinaţi, timpul mâncat şi publicitatea vârâtă-n ochi. Mersi, da' nu-s în target. Sunt atâtea lucruri mişto/utile pe internet de nu-mi ajunge o viaţă să le văd pe toate, de ce aş pierde timpul cu EuroVision?

O muşcat de amor

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-25T21:17:11+03:00

No, amu' să vorbim puţin ardeleneşte, că nu-i bai şi nici grabă.. Să luăm la analizat melodia asta, mă, că tot nu-nţeleg ce spune, no:

[Audio - Narcotic Sound & Christian D - Mamasita]

Amu' eu tot în dilemă am rămas: o muşcat de amor sau n-o muşcat de amor? Cu savor, por favor!

Drumurile noastre

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-03-28T01:59:21+02:00

Frumoasă melodie. Stârneşte veselie şi voie bună pe oriunde e auzită. Toată lumea zâmbeşte când o aude, şi nu cred că e vreun român (trecut să zicem de 20 de ani) care să nu fi fredonat măcar odată versurile împreună cu Dan Spătaru.

Foarte frumos, e o melodie de succes, îndrăgită chiar şi după 25 de ani, şi cu siguranţă va fi iubită mult timp de acum încolo. Dacă opreşti pe oricine pe stradă şi-l rogi să continue versul pe care i-l începi:

"Drumurile noastre...."
TOATE - ţi se va răspunde, ba mai mult va continua să cânte singur mai departe, iar dacă ar avea o sticlă la-ndemână probabil îşi va turna şi-un păhărel...

În schimb eu stau şi mă minunez oare câte secole de-acum încolo o să mai fredonăm "drumurile noastre toate"? Peste tot văd şi aud varianta cu "toate", chiar şi prin ziare sau la televizor. La karaoke tot aşa scrie.. S-a gândit cineva că Dan Spătaru ar cânta "drumurile noastre poate"? Am căutat pe siteurile de versuri, unii au în tot refrenul "drumurile noastre toate", alţii doar în primul vers din refren, adică nici cal nici măgar. Pe versuri.ro am găsit varianta corectă (ulterior am găsit-o şi pe versuri-noi.com, musicmall.ro). Ascultaţi cu atenţie:

[Audio - Dan Spătaru - Drumurile noastre]

Nu se înţelege perfect, toate sau poate, dar urechea ne zice că e mai simplu să alegi/cânţi toate. Habar n-am de ce, am probat chestia asta pe mine şi într-adevăr, tot "toate" îmi venea să cânt.. Numai că nu e aşa. Versul e

Drumurile noastre poate

Dacă stai să analizezi are şi mai multă logică "drumurile noastre poate" decât "drumurile noastre toate", prima variantă se leagă şi de versul al doilea, unde e verbul: "se vor întâlni vreodată". Se creează şi o notă de incertitudine, voit scăpată în melodie, drumurile noastre poate se vor întâlni, poate nu..

Când zici "drumurile noastre toate / se vor întâlni vreodată", e ca şi cum ai şti sigur că se vor întâlni. Şi nu că întâmplător, ci TOATE drumurile se vor întâlni. Nu se pupă deloc cu restul versurilor. A, te duci la gară? Stai liniştită, că mă găseşti acolo.. ori nu cred că asta a vrut să exprime Dan Spătaru.

Dar ce să-i faci.. urechea unora nu e legată de creier. Ca de ex. cei de la televiziuni, nu ştiu pe ce program am văzut un karaoke pe melodia asta, unde versul cu pricina era scris "drumurile noastre toate". Ce pretenţii să mai ai la cei care o cântă?.. Iar dacă peste tot auzi într-un fel, cum să te pişi contra vântului? Şi s-a-ncetăţenit aşa..

Suntem o ţară de urechişti, nu-i aşa? Facem totul după ureche. După cum ni se pare nouă că e bine. Las' că-i bine!

Trenule, maşină mică

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-03-11T01:36:19+02:00

De când eram mic ştiu melodia asta şi tot de atunci am stat şi m-am întrebat de fiecare dată când o auzeam ce-i aia o sipică. O însemna ceva anume sau o fi vreun cuvânt inventat ca să iasă rima?

Dar nu m-am obosit să caut până acum, când mi-a venit în minte şi m-am dus direct pe dexonline: sipică. Ca să vezi, o floare! De ce nu mă mir?

Mă fascinează totuşi cum de versurile idioate (în general) reuşesc să atragă gloata. Poate pentru că-s îmbrăcate într-o linie melodică săltăreaţă, simple şi fără să-ţi pună nici un pic capul la contribuţie?

Foaie verde şi-o sipică
Trenule, maşină mică...

De ce în (aproape) toate melodiile populare româneşti trebuie să fie şi-o foaie verde pe-acolo? Ce treabă are foaia verde? N-are nicio treabă cu trenul ce i l-a luat pe Ionică, dar cumva trebuie să te ia prin învăluire. Că dacă ţi-a pomenit încă de la început de foaia verde, tu ştii deja că ea poate cânta despre orice, despre lună sau stele, despre munca la sapă sau despre ciorapii lu' barbat'su înmuiaţi în lighean. Dar nu! Cântecul îţi povesteşte despre focul inimii. Ehee.. Păi atunci stai mă să ascultăm ce-are de zis Maria Tănase, că a-nceput bine cu foaia verde.

Şi continuă cu trenule, maşină mică.. Iarăşi un vers idiot fără noimă, ce caută maşina mică aici n-am înţeles niciodată. Dar e parte din metoda de învăluire. Mai întâi te-aduce în stadiul în care nu mai înţelegi nimic, apoi brusc îţi spune că de fapt trenul i-l ia pe Ionică. Aaaa, păi aşa zi mă, ia mai toarnă un păhărel aici, tu n-auzi ce cântă femeia asta?!

Tren, sipică, maşină mică, Ionică. Astea-s cuvintele cheie. Gloata n-a-nţeles nimic dar în schimb a-nceput să joace. Şi să râdă. Hai mă, că sună bine! Tot în îmbârligături din astea îşi are originea şi caterinca. Ce-i mai place românului... Ce? Să muncim? Să ne gândim cum să ne facem o zi de mâine mai bună? Să fim mai serioşi?

Bă tu faci caterincă de mine?

Butterflies in My Stomach

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-03-05T02:39:48+02:00

Cine mă cunoaşte ştie că nu-s uşor impresionabil, până la 30 de ani am văzut tot felul de chestii, am fost prin diverse locuri, m-am suit în Turnul Eiffel - am dat puţin din cap, m-am dat jos şi-am plecat, m-am plimbat cu gondole/bărci/maşini diverse - am schiţat o mimică mai mult neutră apoi mi-am văzut de drum.. pentru că sunt atât de previzibile lucrurile astea, te-aştepţi ca Turnul Eiffel să fie înalt şi grandios, te-aştepţi să găseşti lux şi tehnologie într-o maşină germană de ultimă generaţie.

Dar când ceva sau cineva mă surprinde (mai ales în mod plăcut), reacţionez altfel. Cum s-a-ntâmplat în seara asta, cu băieţii de la Butterflies in My Stomach, de-i ascult de câteva ore în continuu:

Mi se par senzaţionali. Nu sunt un expert în muzică, dar stilul lor nu poate trece neobservat nici măcar pe lângă mine. Un amestec de acid jazz, electro şi jazz clasic. Într-un articol din Tabu Maca (solista trupei) spunea: N-avem un stil anume. Cum simţim. Nu ne-am chinuit să facem ceva vandabil. Cântăm de plăcere. Strict. M-am documentat şi puţin înainte, ca să nu scriu chiar în necunoştinţă de cauză, astfel aflând că băieţii au cântat pe la StufStock, cântă destul de des în cluburi - ultima dată în Control cred, au apărut la Apropo TV, solista formaţiei a fost remarcată (prin intermediul MySpace) de Matt Johnson, pianistul de la Jamiroquai cu care a şi colaborat pentru un videoclip ceea ce denotă faptul că talentul văzut în puţinele lor melodii nu e întâmplător.

Maca

Ciprian

Ieronim

Ionuţ

Meghi

Sebastian

Bujor

Au mai cântat şi înainte, în 2001 sub numele de Baba Novac, au scos albumul Pastel Acid care a fost şi singurul, după care trupa s-a destrămat, patru dintre componenţii ei reunindu-se în 2005-2006 sub numele pe care îl poartă şi astăzi, Butterflies in My Stomach.

Oameni obişnuiţi, fiecare cu meseria lui, Maca lucrează într-un studio de publicitate, Ieronim şi Meghi la fel, compun piese pentru videoclipuri publicitare - dar ţinând trează şi pasiunea pentru muzica lor, care m-a facut în seara asta să le acord mica mea atenţie. Îmi place de ei. Daca v-au plăcut şi vouă (sper) şi vă interesează mai multe detalii, aveţi MySpace, YouTube Channel, Blog, Flickr.

Aşa că luaţi-vă un whisky, aprindeţi un trabuc, puneţi picior peste picior că muzică de calitate este.

Şi TVR1 garantează 100% pentru ei, duminică seară la ora 23:00.

Chica Bomb

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-02-07T20:00:02+02:00

Am auzit pe mulți zicând că nu le place melodia asta. De ce? Că Dan Bălan nu cântă nimic, zice doar "cicî bom". :)

Adică trebuia să cânte ca să placă, sau ca să se vadă că știe să cânte? Eu cred că a demonstrat odată că știe. Țin minte că eram în Belgia când ei au stat în topurile MTV luni întregi pe locul 1. Toată lumea încerca să fredoneze Dragostea din tei, iar eu mă crăcănam de râs când îi auzeam ce scot pe gură. N-avea nici în clin nici în mânecă cu versurile melodiei. Dar toată lumea știa melodia, o auzeai peste tot, o cântau toți chiar și în grădinițe pe la serbări o cântau copiii, acompaniați la pian. Și toată lumea știa de ei că sunt români. Iar eu nu mai puteam de mândrie. Chiar dacă ei erau moldoveni. Chiar dacă ai noștri iși pierdeau vremea prin Dorobanți în loc să scoată ceva ca lumea.

Așa că Dan Bălan până una alta e un șmecher, chiar și fără trupa inițială. Nu trebuie să demonstreze la fiecare melodie pe care-o scoate că are voce.

[Audio - Dan Bălan - Chica Bomb]

Enter Sandman

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-01-28T00:08:03+02:00

Aseară veneam de la job (hello Mădăăă, hello Juuuulss :P) şi pe Guerilla bagă Enter Sandman. Ia te uită ce bagă ăştia la ora asta. Când toată lumea se duce acasă, e în maşină şi ascultă radio etc. Am fost plăcut surprins să o aud, că am fost fan Metallica de la 13 ani, de când făceam colecţie cu surprize Turbo şi CinCin şi dădeam din cap când auzeam rock pe undeva, că aşa văzusem la ăia mai mari (unii şi soioşi).

Mi-aduc aminte că erau ai mei plecaţi la Constanţa, pe o iarnă cam ca asta şi rămăsesem singur acasă. Habar n-aveam când se-ntorc, îmi spuseseră cu siguranţă dar eram prea preocupat de caseta mea audio pe care scria "Metallica '91" şi care, odată introdusă în combină (aveam combină Grundig, ehee ce vremuri..) avea să-l răguşească pe James Hetfield..

Nu mai ştiu de unde confiscasem în perioada aia nişte beţe de tobă, dar eram foarte mândru de ele, erau frumoase, vopsite cu roşu, n-avea nimeni din cunoscuţii mei aşa ceva şi erau foarte rezistente. Că le luam după mine pe unde mă duceam şi băteam cu ele în toate gardurile :D

Eh, şi singur fiind acasă, trăiam muzica.. în sufragerie, cu volumul la refuz, boxe cât jumate din mine şi cu beţele de tobă.. Învăţasem ritmurile de la Enter Sandman pe de rost, ştiam exact cum ţine ritmul din pedală, când bate în toba mică sau în cinele. Ureche muzicală am şi-acum să dau şi la alţii. Şi băteam în ce apucam. În masă, în televizor, într-un bibelou (deh, tobe adevărate n-aveam) până ajung la nişte perne de mi se părea mie că se-aude bine.

Şi bat în pernele alea, şi bat, şi bat, şi derulez melodia de la capăt, şi iar bat până intră maică-mea cu taică-meu pe uşă.. veniseră de la Constanţa. Nici nu i-am auzit când au intrat, că urla muzica, mi-am dat seama abia când a scos maică-mea combina din priză că nu ştia s-o oprească din butoane :)

Praf ce ieşise din pernele alea cât bătusem la ele de nu te mai vedeai om cu om (eh, astea-s şi exagerările maică-mii :D).

-Ce faci mă?
-Păi uite ce să fac, ascultam puţină muzică...

Se uită ai mei unul la altul, maică-mea probabil se gândea că-s posedat, taică-meu - habar n-am, că nu prea puteam să-l citesc din priviri după care începe maică-mea dăscăleala de rigoare, cu întrebări/afirmaţii de genul: "Da' pe tine nu te doare capul?", "Ăştia-s satanele care cântă aşa!", "Muzică bisericească n-asculţi tare, da' p-astea....", "Îţi arunc combina!", "Nu cumva de-aia nu mai înveţi tu ca înainte?".

Lui taică-meu în schimb îi rămăsese în cap refrenul melodiei:

Exit light
Enter night

şi mă-ntreabă: "Ce tot zbiera ăla acolo mă? Şuenlai?"

[Audio]

Nu mă împac cu gândul că eşti debil mintal

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-01-12T22:50:47+02:00

Ia să vedem dacă recunoaşte cineva versurile astea, dar fără trişat cu copy/paste în Google :D

Vreau să vii cu mine acuma la spital
Nu mă împac cu gândul că eşti debil mintal
Am să te internez până îţi revii
O să te vizitez în fiecare zi

Mă distrează versurile astea de fiecare dată când le aud. Cântau băieţii ăştia prin '94 - '97, atunci îi ascultam şi eu (aveam vreo 16-17 ani), n-am mai auzit nimic de ei de-atunci, iar zilele trecute mi-am adus aminte şi-am căutat muzică de-a lor. Şi-am găsit:

[Audio]

P.S. Mâine (miercuri) după amiază o să scriu cine-s băieţii, dacă nu ghiceşte nimeni până atunci :)

UPDATE: e vorba de Ura De După Uşă

Florile dalbe

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2009-12-01T20:23:32+02:00

Am intrat în decembrie - iar scoate Hruşcă capul din bârlog. El numai de sărbători iese la apel :) Tot timpul anului n-auzi nimic de el, da' în decembrie peste tot un' te uiţi vezi numai afişe cu Hruşcă, un' te-nvârţi auzi Hruşcă.

Pe mine mă bucură. Pentru că e un artist bun. Pentru că mă face să simt sărbătorile, să mă bucur de ele. Îmi insuflă o altă stare de spirit, cea pe care ar fi trebuit s-o am, nealterată de latura comercială a Crăciunului.

Am fost la două concerte de-ale lui şi de fiecare dată mi-a plăcut, ştie să facă show, combină colindele cu melodiile lui maramureşene, te face să te simţi bine, nu degeaba-l cheamă Hruşcă :)

Următorul concert Hruşcă e pe 19 decembrie dacă vă interesează, da' până atunci DJ, bagă o colindă pentru nashu' mare...

[Audio Hruşcă]

Emilia Dorobanţu

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2009-11-29T16:59:19+02:00

Şi cum stăteam eu vineri seara cu telecomanda-n mână (cum îi stă bine unui leneş..) ajung pe TVR1. Muzică populară. Las puţin să văd ce se petrece (gură-cască). Şi în timp ce un gând îmi zicea că am cam îmbătrânit de-ascult muzica de-asta, la tv se cântau numai una şi una. Era Festivalul Maria Tănase, anul ăsta la Craiova. Melodii foarte, foarte frumoase, dar una m-a dat pe spate :D. Cea cântată de Emilia Dorobanţu (16 ani!), care a şi luat premiul 1 la secţiunea solişti vocali. O interpretare excepţională, voce, atitudine, nu degeaba a adus-o Tudor Gheorghe pe scenă:

Să nu-i uit şi pe ceilalţi câştigători, click pe numele lor:

Loredana Streche
Premiul 1 secţiunea solişti instrumentişti

Casandra Maria Hauşi
Trofeul festivalului Maria Tănase

Muleina

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2009-11-23T23:07:46+02:00

Nu credeam că în anul 2009, în mileniul 3, când se presupune că lumea are preocupări culturale mai înalte (chiar dacă doar se presupune), se mai poate compune o aşa infecţie de melodie. Apoi să o şi dai non-stop la radio!

Puşca şi cureaua lată

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2009-10-31T00:42:59+02:00

Cea mai de kăkat melodie care se putea compune vreodată. Am tot sperat c-o să moară singură, că n-o să mai fie difuzată pe nicăieri, dar nu. Ea continuă să-mi polueze creierul. Şi-o face atât de bine încât m-am decis să-i fac o analiză. Deja îmi vine-n minte un burtos d'ăla ţinându-se de cureaua (lată, normal) de sub burtă, un pic lăsat pe spate, uitându-se nostalgic spre soare şi cu o expresie a feţei degajând o uşoară superioritate cu ochii mijiţi a mister: "Ehee, ce ştiţi voi...".

Ia să demonstrăm contrariul.

Maestre, refrenul:

Puşca şi cureaua lată
Ce bărbat eram odată..

Deja ai zis tot. Odată când? Că mă uit la tine şi văd că ai vreo 40-50 de ani. Ba câteodată şi sub 30. Şi cânţi lălăiala asta. Nu mai eşti bărbat? Da' ce s-a-ntâmplat? Nu mai eşti bărbat da' te-ai apucat de cântat. Ba pe deasupra te văd şi vesel. Ceva îmi scapă. Ori mă minţi?

Când eram tânăr fecior
Eram fala munţilor

Stai aşa puţin. Tu ai 28 de ani. 32? Ok, cum zici tu. Păi de ce perioadă a vieţii tale îmi cânţi mie? De când aveai 20 de ani şi nu ştiai să te urci în tren? Ce munţi, că după port pari de la câmpie... Un pic mai răsărit decât Marian valorosu'. Auzi tu, "fala munţilor". Mă puţică! Mai bine cântai:

Eram râsul curcilor

Ai 50 de ani. Ok, nasul roşu de băutură da' trecem peste. De ce îţi place melodia asta? De ce cânţi melodia asta? Pai pentru că eram falnic fecior. Nu cumva pentru că n-ai făcut mai nimic în viaţă? Nu cumva când stai cu păhărelul sub nas, în bucătărie, doar cu gândurile matale, te minţi singur până crezi şi tu că "mamăăă, câte-am făcut... ce bărbat eram..."?

I-auzi mai departe:

Să mai merg putere nu-i
Să iau urma cerbului

Păi matale după cerbi şi căprioare te duceai? Căprioarele alea sprintene şi drăguţe voiai să le vânezi? Păi dacă erai bărbat, de ce nu te duceai după urşi tataie?

Mă care-i faza cu melodia asta? Că nici n-ai cum s-o dansezi, mă uit pe la ăia - unii stau, alţii se uită, alţii încearcă şi ei o... păşită, dacă pot să-i zic aşa. Nu mai zic de linia melodică...

Cum o dai nu iese. Melodia asta n-are cin' s-o cânte pe la noi. Dacă era vreun haiduc ajuns pe la 75 de ani, îl credeam. Şi îl ascultam cu plăcere. Dar cu ghiaureala şi lăbăreala asta de pe la noi nu merge.
Ăla de 30 de ani tre' să pună osul la muncă, să-şi întreţină familia, să facă ceva util, să aducă ceva în plus, nu ştiu, ceva!
Ăla de 50-60 de ani să îşi vadă de bătrâneţile lui, să stea lângă babă, s-o mângâie, că au fost alături şi la bine şi la greu. Oricum, dacă era bărbat scăpa de comunism mai repede. Dar aşa.. Şi să lase băutura! Lasă băutura, bre!
Femeile n-ar trebui s-o cânte, că după cum sună melodia ar trebui oricum să meargă la 2 metri în spate..

Atunci cine?

Nu, melodia asta nici nu trebuia compusă!

Cum să bei un butoi de vin

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2009-10-16T08:00:00+03:00

Azi e ziua doamnei Gabi Luncă. 71 de ani.

Aşa că deseară, dacă tot e vineri, desfaceţi vinul pe melodiile maeştrilor Ion Onoriu, Toni Iordache alături bineînţeles de doamna Gabi Luncă. :)

La mulţi ani!

Madonna ne bagă-n seamă

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2009-08-26T02:21:54+03:00

N-am ce zice, îmi place. Cântă bine, are super coregrafie, face show etc. Şi ca să ne aducem aminte de toate astea, mai jos avem Madonna la Live Earth in 2007 (Londra), mai exact La Isla Bonita cu Gogol Bordello. De la Naşu' Mare :)

Ce l-a omorât pe Mozart

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2009-08-23T11:45:44+03:00

Cică pe Mozart l-ar fi omorât o infecţie streptococică. Deci nu Salieri.

Oricum, filmul lui Milos Forman e unul din puţinele văzute de n ori de mine :P . O super secvenţă mai jos