personal - Jordaş's Blog

Flintstone Virgilică

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2011-03-12T17:26:48+02:00

Fii-miu. Are stofă de şofer? :)

Pe cine pariem?

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-12-02T23:42:24+02:00

Aşa cum am mai scris acum vreun an de zile, ăştia de la Antena 3 au format o clică :) Se invită unii pe alţii, dau cu căcat în stânga şi-n dreapta (pardon, dezbat problemele grave ale ţării), se aprobă reciproc etc.

Diferenţa dintre ei şi OTV e că la ei nu dansează încă nimeni pe mese. Acum văd că din ce în ce mai des îşi împart ecranul să încapă cât mai mulţi odată:

Ia uită-te la ei... zici că-s nişte câini din ăia la curse, hămesiţi, care aşteaptă să se deschidă uşile să se năpustească după ciolan.. Când îi văd împărţiţi aşa îmi vine să pariez.. Mi-e şi frică să deschid o şampanie în sufragerie să nu creadă că le-am dat startul şi să-mi iasă din TV!

Îmi sunt simpatici, şi Gâdea şi Mircea Badea. Gâdea că e un copil printre atâtea hiene care-i vin pe la emisiune, Badea că e haios şi scoate numai teorii conspirative din el. Cu toate astea n-or să reuşească în veci - cel puţin în ceea ce mă priveşte - ce şi-au propus cu emisiunile lor: să-mi influenţeze votul.

Faptă

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-08-13T22:29:29+03:00

Sunt unele cuvinte pe care mă fixez cu gândul câteodată, analizându-le excesiv. Le repet într-una în minte, le număr literele, le caut etimologia, le pronunţ de-andoaselea etc. până ajung la un moment dat să mă întreb ce-i cu cuvântul ăla şi de unde-a apărut. De ce ăla care l-a născocit a ales combinaţia aia de litere pentru a exprima ce-a vrut să exprime? :)

De exemplu cuvântul faptă, care mi-a ocupat astăzi timpul, pe drumul spre casă :)

Faptă. Faptă. Faptă. Fapta. Fap-tă. F-a-p-t-ă. Fa-ptă. Făptaş. Înfăptuire. Faptă. Înfăptuind. Făptuitor. Faptă. F.aptă. Foarte aptă. Făptuţă. Faptă. Fantă. Fanta. Fă pta. Fă P.T.A. Faci P.T.A.? Faptă. De fapt. F.apt,ăăăă... AT.PAF. B-99-FPT. Faptă bună. Săru'mâna pentru masă!

Ajung după un timp să nu-i mai percep înţelesul, să nu mai însemne nimic. Zici că atunci l-am auzit prima oară. Îl vizualizez în minte, văd literele una lângă alta, scrise mari şi cu bold:

F A P T Ă

dar nu mă mai duce cu gândul la o acţiune ceva, o ispravă. Nu. Pur şi simplu se bălăngănesc literele uşurel, 3D, se ciocnesc una de alta ca bilele dintr-un perpetuum mobile, se întorc cu fundul în sus, câteodată "P"-ul nu vrea să se mai întoarcă aşteptând o nouă rotaţie etc.

Şi deodată: băi, da' stai, totuşi - faptă. Ce-nseamnă cuvântul faptă? Ia-i înţelesul de unde nu-i! După 2 secunde abia, ahaaa, stai mă, faptă, cum să nu! :))

Ce concluzie tragem de aici? Că pe căldurile astea programatorii o cam iau razna. Să mă duc la mare? Să mă duc la munte? Munte. Munte. Mun-te. Te mun. Te muni. Munţe. Numte.

P.S. Mai demult mă apucase cuvantul găselniţă. Cum adică găselniţă? De ce nu-i spune găsolniţă?

Ce de lume stă!

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-06-12T23:08:07+03:00

E venită maică-mea în vizită. Femeie bătrână, de la ţară, care deh, ştie cum e să-ţi câştigi existenţa din munca câmpului. Şi-a fost în parc cu nevastă-mea şi cu fii-miu, unde a văzut băncile pline de pensionari stând cu curu' pe ele:

-Văăleeeuuuu, da' ce de lume stă! Cât amar de lume stă la umbră şi n-are ce face.. Şi câte tarlale stau pârloage!

Mai zicea ceva de pensii, da' n-am mai înţeles că nu mă puteam opri din râs..

Autostopul

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-26T05:54:35+03:00

Văd că a devenit o modă să scrii pe blog că iei autostopişti în maşină. Dă bine. Arăţi că eşti şi din acest punct de vedere cu un pas înaintea celorlalţi, care, dacă nu scriu nimic de autostopişti automat înseamnă că nu-i iau.. Mai ales că tu îi iei, dar nu le iei nici bani, normal. Şi scrii şi despre asta. Te face să te simţi mai civilizat, că de, în Europa cică aşa se face, fără să ştii că acolo opreşte o maşină să te ia după ce au trecut alte 100 înaintea ei cărora le-a fost frică să te urce.

Toţi povestesc numai partea frumoasă, ce-au vorbit cu ăia, ce i-au tras de limbă, ce-au învăţat de la ei, ce frumos socializează ei că de-aia şi-au făcut şi bloguri, nu? Să socializeze. Şi socializează pe blog despre cum au socializat ei cu autostopiştii :)

Păi stai aşa, că am şi eu poveşti cu autostopişti. Multe. Dar două mi-au rămas în minte, una în care le-a ţâţâit curu' de frică şi alta în care mi-a ţâţâit curu' de frică.

Prima

Prin 1998 erau mulţi autostopişti pe şosele, că nu erau microbuzele aşa dese iar lumea avea treabă multă de colo colo :). Eu mă plimbam cu un Ford Transit (ceva de genul ăsta) prin ţară (tot cu treabă, evident), dar maşina era pentru marfă, nu pentru persoane. Ce-i drept avea în spate montate nişte lăzi pe laterale, pe care puteai să stai la nevoie.

La ieşirile din oraşe ciorchine stăteau.. autostopiştii. Şi făceau cu mâna, şi ieşeau în şosea, mai mai să-ţi scoată ochii prin parbriz. Şi opream. Şi le spuneam că în faţă n-am decât două locuri, dacă vor să stea în spate - eu n-am nicio problemă. Antisocialul din mine nici nu prea avea chef de conversaţie cu vreunul de-acolo, aşa că-i încurajam să urce în spate. "Stăm, stăm, şefu, nicio problemă!" Şi-i băgam acolo, claie peste grămadă, care apuca loc pe lăzi, care stătea în picioare cocârjit, câteodată erau aşa mulţi de-mi făceam cruce, D-zeu cu mila... Închideam uşa culisantă şi plecam. Pe drum, dacă voia cineva să coboare, bătea în geam şi opream. Aveam o trapă deasupra care era mai mereu deschisă şi aia era.

Pe undeva prin Oltenia iar mi se umple maşina de ciocârlani. În ziua de azi se numesc autostopişti, mai curăţei, mai cu un rucsac în spate, mai nişte căşti în urechi.. dar atunci - ciocârlani, cu paporniţe, desagi, bocceluţe şi putine de brânză după ei. Mă şi mă grăbeam.. mă grăbeam... că era târziu iar drumul lung... curbele strânse şi dese.. Mă mulţumeam că era liber pe-acolo, putând astfel să-i dau bice. Se bălăngăneau "pasagerii" în spate-acolo când luam curbele strâns, da' aia era, n-a comentat nimeni nimic.. :D

La un moment dat vine o curbă la dreapta fără vizibilitate, iar în curbă îmi apare o COMBINĂ! Efectiv am înfipt piciorul în frână, iar toţi ăia din spate într-o clipă au ajuns grămadă în faţă. Mă uit în spate - numai feţe de ciocârlani cu nasul lipit de geam. Vai de capu' meu - mi-am zis în gând - asta-i serioasă! De obicei eram mai atent când aveam pe cineva în spate, dar de data asta parcă a fost prea de tot şi prea multe zgomote am auzit.

Opresc. Mă dau jos. Deschid cu oareşce teamă, îmi imaginam tot felul de chestii, sânge pe pereţi, creieri împrăştiaţi pe jos, pe vreunul mai norocos încă în viaţă bolborosind testamentul (cui să lase capra).. De unde! N-avea nimeni nimic, toată lumea era ok, se dădeau jos de ziceai că suntem la popas. Ah - îmi zic în gând - ştiam eu că trebuia să pun frâna mai brusc! :D Atâta tot că - nu-mi explic de ce - toţi erau galbeni la faţă şi maro la cur. Trăseseră o sperietură zdravănă, nimic de zis, dar ce era mai grav era că sărise dopul de la damigeană, ăla se uita să vadă cât i-a mai rămas iar la mine în maşină puţea numai a zaibăr.. Nu mai zic de oala cu sarmale care se împrăştiase peste tot, iar săraca femeie îi căuta capacul.. sarmale mai făcea ea, da' capac de unde mai lua? Auzi bre, da' nişte smântână la sarmalele-astea n-ai?

Toţi îşi luaseră bagajele şi plecau cătinel aşa de-a lungul şoselei:

-Mulţumim mult, mulţumim, drum bun!
-Păi unde vă duceţi bre, că suntem în mijlocul câmpului..
-Neee, lasă, nu-i problemă, cât mai e, uite colea-i Băileştiul..

A doua

Asta era mai încoace, acum vreo doi ani, ajunsesem pe la mine la Măcin şi văd un nene pe marginea şoselei, făcea cu mâna. Eu mai eram cu cineva. Mă ce-o fi cu ăsta? Nu ştiu. Mi s-a părut un pic dubios, că prea stingher stătea în mijlocul câmpului, da' zic eh, suntem la noi acasă aici, ce poa' să ni se-ntâmple? Hai s-ajutăm bietul om.

Se urcă bietul om. Avea un pripon în stânga şi un târpan în dreapta. Sticla de şoricioaică în geacă. Dacă-l storceai de nas mai scoteai un kil de ţuică. Beat şi uşor neliniştit. Îi scăpase calul în porumb şi se ducea să-l caute, nici el nu ştia pe unde. El de fapt nu voia să meargă prea departe, că parcă pe-aici îl lăsase.. Ia ia ia.. las-o-ncet că parcă.. a, nu, dă-i un pic mai încolo..

Vai de capu' meu! Fără voie am ajuns să umblu după cai verzi de-a lungul şoselei. Mă tot gândeam ce-o face cu târpanul ăla, că doar nu i-o da calului în frunte cu el.. şi mi-a fost frică să-l întreb. Brusc opresc:

-Auzi bre, da' nu-i ăla de-acolo?
-Care mă, care?
-Uite-l acolo, uite-l, nu-l vezi, a, stai că s-a dus după movila aia, du-te că-i acolo..

Căcat, nu era niciun cal.. Da' aşa grăbit s-a dat jos din maşină de-mi venea să-mi dau un premiu pentru spontaneitate. Şi dus a fost. La fel şi eu.. Atunci am JURAT că nu mai iau pe nimeni în maşină.

Cam aşa socializez eu cu autostopiştii. Numai prin senzaţii tari. Şi-am zis că decât să-mi iasă mie fire de păr alb în cap prematur, mai bine dă el 3 lei la un microbuz, că acum mişună astea prin toate coclaurile. Nu-mi trebuie să trag de limbă localnici ca să am ce scrie pe blog, las' că găsesc eu subiecte..

Stai să-mi fac o cafea

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-19T00:03:11+03:00

Vorbeam cu Victor (despre clipul ăsta) şi când de-odată...

Victor Bucur (18-05-2010 23:04:38): E legendă mă. Legendele nu mor.
Victor Bucur (18-05-2010 23:04:44): Şi nici nu-s demodate.
Victor Bucur (18-05-2010 23:04:45): :)
Victor Bucur (18-05-2010 23:04:57): Stai să-mi fac o cafea.
Cristi Iordache (18-05-2010 23:05:16): îţi dai seama, ruşii ăia au văzut şi ei câteva momente de democraţie..
Cristi Iordache (18-05-2010 23:05:21): cum arată democraţia la faţă :))
Victor Bucur (18-05-2010 23:05:44): Gata.
Cristi Iordache (18-05-2010 23:05:52): ţi-ai şi făcut cafeaua mă?
Victor Bucur (18-05-2010 23:06:01): Da.
Victor Bucur (18-05-2010 23:06:02): :)
Cristi Iordache (18-05-2010 23:06:05): ce tare
Cristi Iordache (18-05-2010 23:06:11): foarte repede
Victor Bucur (18-05-2010 23:06:29): Trăiesc în Italia.
Victor Bucur (18-05-2010 23:06:37): Patria expresoarelor.
Cristi Iordache (18-05-2010 23:06:38): p--a mea, eu nu beau cafea, da' ultima dată ţin minte că se făcea la ibric..

Încă-s marcat.. de-aia am şi pus pe blog. Adică 47 de secunde ca să-ţi ridici fundul de pe scaun, te duci la expresor, apeşi pe butoane sau ce faci, iei o ceaşcă şi-ţi torni, te întorci să-ţi pui fundul înapoi pe scaun, iei o sorbitură de cafea şi-mi şi spui că-i gata cafeaua...

Mie mi-ar lua 47 de secunde să-mi dau seama dacă mi-e poftă de cafea sau nu..

Frizeriţa

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-15T21:33:18+03:00

Am fost de m-am tuns. Ce-i în a te duce să te tunzi? Nu-i nimic. Pur şi simplu te duci şi te tunzi. Cum doriţi, mai scurt, mai lung? Aşa şi-aşa. A băgat foarfeca în părul tău şi-n 10 minute ai plecat.

Serios? E uite că nu-i chiar aşa, la frizerie poate fi mult mai cool. De exemplu în seara asta, încă de la intrare m-a luat în primire o frizeriţă înăltuţă, frumuşică, vreo 24 de ani, fustiţă.. toată numai un zâmbet.

-Bună ziuaa.. Cum doriţi? Luăm mai mult din părţi? Doriţi aşa? Cred că v-ar sta mai bine aşa.. Vă pot sugera aşa..

Şi s-a pus pe treabă. Avea o dexteritate incredibilă, ştiu că asta face toată ziua, dar o comparam cu alte babe din aceeaşi breaslă care abia se mişcă.. Acum era în spatele meu, acum era în dreapta, acum în stânga când deodată hop! ochii mi-au fugit involuntar către sânii ei.. Aoleu - în gândul meu - ce faci Jordaş Blog, porcule şi nesimţitule care eşti tu! Am pus repede ochii în pământ sperând să nu gândească ceva de genul "ia uite alt disperat". De unde, frizeriţa şi-a văzut în continuare de treabă, zâmbind. Tot timpul zâmbea. Eh, ăsta-i un lucru bun, ce atâta criză, bugetari, salarii şi pensii tăiate, uite că într-un colţ de frizerie o fătucă încă mai zâmbeşte. Deci se poate şi mai rău.

Când începusem deja să mă gândesc la altele în timp ce frizura frumos mi se contura, mă trezesc cu capul întors uşor de mâinile frizeriţei. Mi-a întors capul spre ea, ca să mă poată tunde mai bine. Ups! Păi pe ce mi-au căzut ochii instant? Normal că pe sânii ei. Nush' cum făcea da' se băga numai cu sânii în ochii mei. Nu erau mari, nu avea decolteu dar se conturau bine prin cămaşă şi erau frumoşi foc! Hai, gata, mută-ţi ochii de-acolo, şterge-ţi balele de la gură şi nu mai profita de circumstanţe.

De unde! După două minute de învârtit pe lângă mine frizeriţa iar îmi întoarce capul spre ea, de data asta mai ferm (probabil data trecută nu fusese destul de convingătoare) ba mai mult, se şi înclină puţin spre mine, întinzând mâinile spre creştetul capului unde mai avea puţin de tuns. Gata, deja nu mai era nimic de făcut. Păi mai erau 3 cm şi mă loveam cu nasul de sânii ei. Nu mai aveam loc de-ntors şi cu frizeriţele nu-i bine să te pui, mai devreme era cu briciul la gâtul meu, ce era să fac? Aşa că mi-am pus ochii direct pe ei şi i-am admirat cuminte, fără să crâcnesc. :D

M-am ridicat, m-am uitat în oglindă (şi pe furiş încă o dată la cămaşa ei) i-am mulţumit, mi-a mulţumit, mi-a zâmbit şi-am plecat. Vreau să zic că mi-a tras o freză şmekeră de-mi vine să fac sex cu mine :)) În seara asta poate-mi scot freza într-un club să văd ce succes are :P. Şi - să nu uit - ştie careva o metodă să-ţi crească părul mai repede? :D

Curling

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-05T02:49:01+03:00

Interesant sportul ăsta. De câte ori l-am găsit pe la televizor am stat şi-am căscat ochii destul de mult. Două echipe 4 cu 4, aruncă pe rând cu pietrele, şterg gheaţa din faţa lor astfel încât piatra să ajungă şi să rămână în "casă". La sfârşit care are pietrele mai aproape de centrul casei câştigă. Bine, regulile sunt puţin mai complexe iar dacă vreţi să le ştiţi pe toate.. trăiască wikipedia!

Dar, în timp ce alţii înţeleg sportul practicându-l, noi îl practicăm mergând pe stadioane sau stând cu berea şi seminţele în faţa televizorului. Curlingul e caz special, că în România e practicat pe bune, dar o singură problemă este: semantica e interpretată greşit.

Când eram printr-a 7-a (1992) aveam o bluză mişto, îmi plăcea mie mult. Scria "Curling" pe ea, era galbenă, avea sub scris un desen reprezentativ cu pietre şi era mai shmekereaskă asha.. O primisem de la soră-mea din Belgia, deh, bluză din străinătate. Culmea că-mi venea ca turnată!

Tot pe-atunci începeam şi eu să scot capul în lume, ieşeam - mai cu voie mai pe furiş - pe la discotecă. Nu prea ştiam eu cum e cu fetele, care-i şpiru', cum se face, ce se zice.. :) Da' hai înainte! Ne orientăm la faţa locului.

Mă îmbrac eu cu bluza mea preferată şi purced cu gaşca încropită adhoc la discotecă. Acolo - fete. Nu erau de-alea cu pretenţii, da' decât deloc mergeau şi ele. Oricum, eram şi noi mici şi nu făceam nazuri. Dansăm noi ce dansăm, ne scălămbăim, vorbim, ne mai râdem - când una din mimoze, prin semiîntunericul din discotecă o văd că se chiorăşte la bluza mea. Mi-am dat seama.. deja îmi imaginam ce se va-ntâmpla.. Mai trece o rază de lumină de la stroboscoape peste noi - reuşind să citească - şi-ncepe să râdă...

Da' ce zic eu să râdă.. să hă-hăie, să ho-hoie, să horcăie de făcea ca toţi dracii! Curling! Şi arăta cu degetul la mine încercând să spună de ce râde da' nu putea să se oprească! Şi izbucnind deodată în râs, scosese şi-un râs din ăla de ghiolbancă de-a auzit juma' de discotecă.. Şi cu degetul îndreptat spre mine nici mai la stânga nici mai la dreapta tot repeta: "Linge cur! Linge cur! Lingi cur? Hă hă hă hăăă! Ho ho hoo ho!".

Bătălia era pierdută. De fapt era o luptă pe fronturi separate. Da' ce conta? Atâta timp cât eu afişam pe bluză cu scris mare cât capul că ling cur, la ce era să mă aştept?

Terminaţii ăilalţi tot încercau şi ei să citească, se dădeau unul după altul, se-ntrebau unii pe alţii ce şi cum, ceea ce m-a determinat - prin generozitatea-mi caracteristică - să deschid pieptul larg, să se facă scrisul citeţ ca să nu rămână vreunul cu dubii. Drept urmare încă vreo zece târlani au început să râdă. Râdeţi mă. Luaţi de vă râdeţi, ce să faceţi şi voi. Vrei să râzi şi tu? Ia, uite-aici, citeşte şi tu, hai că aştept să bată stroboscopu-ncoa' ca să vezi.

N-am mai stat mult şi-am plecat. Cu o mie de întrebări în cap, fireşte. Aveam o ciudă-n mine - din aia de copil, când te simţi singur contra lumii. Am ajuns acasa, am deschis cartea de geometrie (geometria - punctul meu forte) şi-am început la rezolvat probleme. Din alea grele, de la sfârşitul capitolelor. Ca să nu mă mai gândesc la ce-am pătimit..

Marea revelaţie a serii a fost că nu toate fetele sunt deştepte. Când eşti clasa a 7-a tinzi să tratezi oamenii cu aceeaşi inteligenţă ca şi-a ta. Când întâlneşti pe altul mai deştept te fascinează, şi încerci să înveţi cât mai multe de la el. Când găseşti pe unul mai prost parcă nu observi decât când îţi face o fază de-asta. Între timp în capul meu ploua cu întrebări. De ce oare-mi trebuie mie să fac probleme cu arii şi tangente la cerc când altora le e de ajuns să citească Curling? S-o fi-ntrebat pe-aia ce-nseamnă π? Păi ce să-nsemne, te pişi jumate, restul ţii în tine! Hă hă hăăă...

Prelandez

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-04T21:05:03+03:00

Niciodată n-am ştiut cum e corect cuvântul ăsta. De mic copil s-a agăţat misterul ăsta de mine ca căcatul de pantof, mai ales că pe-atunci (pe vremea lui Ceauşescu) se folosea mai mult. L-am auzit de mii de ori, de la diverse persoane şi, parcă sortit fiind anagramării, fiecare a avut varianta lui:

prelandez
pernandez
perlandez
penlandez
prenandez

perladez
prenaldez
penladez
perlardez
etc..

Acuma şi eu ca oricare, n-am crescut printre academicieni să-mi vorbească toţi din dicţionar. Oamenii rosteau cuvântul cum le venea la gură (unora li se împleticea şi limba) şi, în timp ce eu mă uitam tâmp în gol gândindu-mă dacă cumva aia era varianta corectă, ei clipeau din ochi mirându-se ce sau unde n-am înţeles..

Când eram nevoit să-l spun eu, îl rosteam aşa mai repezit, ca interlocutorul să nu înţeleagă forma, dar cât să se prindă despre ce vorbesc :D şi cu oarece emoţie în voce, să nu cumva să ştie el varianta corectă, iar printr-o mică şi subtilă corectură să-mi arate cât îs de prost..

Că la urma urmei până şi preadeşteptul Google pune nasu-n pământ când îl bagi în încurcătura asta şi-ţi dă sugestii greşite:

Şi al dracu' să fiu dacă am ţinut vreodată minte când mi-am propus să mă duc ţintă la dicţionar şi să elucidez misterul. Uitam de fiecare dată. Timp de 30 de ani eu am uitat.. E-adevărat, în ultimii 5 ani nu ştiu dacă l-am auzit de 2-3 ori. De fapt nici acum nu-s convins că există un cuvânt pentru substanţa aia căcănie de lipit ori aşa se numea produsul. Sau poate produsul (fiind cam.. unic pe vremea aia) a impus formarea cuvântului, cum s-a-ntâmplat cu Adidas - adidaşi. Noroc cu internetul ăsta şi cu dexonline că am mai învăţat şi eu încă un cuvânt în româneşte, că altfel curu' nu mi l-aş fi mişcat până-n bibliotecă să mă uit în dex..

PRENADÉZ s.n. Substanță vâscoasă adezivă folosită la lipit. – Cf. adeziv.

Şi mi-am mai adus aminte ceva că tot veni vorba de asta: îmi plăcea foarte mult mirosul de prenadez. Oare ce-o-nsemna asta? Ţin minte că băgam nasul în prenadez până începeam să râd. O fi grav?

Ringtone

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-05-04T20:05:30+03:00

Cu ocazia zilei de 4 Mai care nu înseamnă nimic pentru nimeni mi-am schimbat ringtonul la telefon:

[Audio]

Recunoaşte cineva melodia?

La ce ajută Red-Bull-ul

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-04-28T02:42:36+03:00

Toată lumea cică "nu mai bea mă Red-Bull, că ai să crapi într-o bună zi!". Din contră, eu îi văd numai părţi bune.

Un exemplu, când îl bei şi aproape goleşti doza, trebuie să ridici capul mai pe spate, că altfel nu poţi bea tot. Eh, şi cu ocazia asta mai vezi nişte crăpături în tavan semn că trebuie văruit, o pânză de păianjen care nu ştii cum a apărut, faptul că becul tău avea parcă un abajur acolo, dar acum nu mai e.. Chiar, ce dreq' s-o fi-ntâmplat cu abajurul?

Am câştigat premiul cel mare

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-04-28T02:36:07+03:00

Şi cum stăteam eu frumos într-o seară cu ochii beliţi în internet observând totodată cum duios timpul trecea, mă trezesc c-un premiu peste ochi. Cine ce când? Că n-am mai luat vreun premiu de la clasa I. Atunci am fost de-am făcut poze, am mâncat şi prăjitură.. Eram şi-n tratative cu o colegă de clasă (ne hârjonisem tot trimestrul 3 pe sub bancă).. Da' stai c-am deviat de la subiect.

Mai pe scurt Victor mi-a oferit un premiu, Fangtastic Bloggers Award (care fie vorba-ntre noi circulă aşa prin .ro în căutare de click-uri, dar trecem peste). Curios, intru repede să văd pentru ce i-ar oferi cineva un premiu unui ciudat care debitează în scris pe blog din bucătăria lui (că acolo se fumează) tot felul de adâncimi..

Eh, pentru ce credeţi că am primit? Pentru perseverenţă şi calitate! Să cad jos de pe scaun! Calitate? Wow! Sună repede prietenii, familia, nepoţii să le spun ce se spune când primeşti un trofeu din ăsta: "Mulţumesc familiei care habar n-are ce fac eu la calculator toată ziua, mulţumesc mamei mele care mi-a copt la plăcinte de m-am săturat de cozonaci etc.". Atâta tot că era telefonul prea departe şi mi-a fost lene să mă duc după el.

Lăsând gluma la o parte, mi-a făcut mare plăcere să primesc premiul, e un gest frumos pentru care îi mulţumesc lui Victor şi îi felicit şi pe ceilalţi pe la care a trecut (l-am remarcat pe Dragoş Borcănea). Drept urmare mă conformez şi eu regulilor care vin odată cu premiul, şi anume:

1. Postaţi premiul pe blogul vostru
2. Oferiţi-l unui număr de 12 persoane
3. Afişaţi link-ul premiaţilor
4. Anunţaţi-i printr-un comentariu pe blogul lor
5. Scrieţi cine v-a premiat

Nici eu n-am 12 persoane cărora să le ofer premiul, dar 4 tot sunt, două cu blog şi două fără blog. Prin urmare, premiul cel mare Fangtastic Bloggers Award merge la:

Woobicha, mai exact Vali, cel mai bun designer/grafician/pictor în viaţă pe care l-am cunoscut (restul fiind morţi). Merită premiul pentru designul acestui blog (adică al meu), design care dacă nu mi-ar fi plăcut poate n-aş mai fi scris cu plăcere pe el şi pentru alte 10-15 designuri pe care mi le-a făcut de-a lungul timpului şi care abia aşteaptă să fie transformate în siteuri (ca să le poată trece la portofoliu, nu de alta :D)

Cristina, pe care-am cunoscut-o de curând, o fată foarte elegantă din toate punctele de vedere, premiul din partea mea meritându-l pentru că a fost prima persoană pe care NU o cunoşteam dinainte şi care îmi citise blogul cap/coadă, dar şi pentru video-urile interesante pe care le pune pe blog şi mă ţin treaz până pe la 2 noaptea

Selena, o bună prietenă care m-a încurajat de-a lungul timpului să scriu şi care, când am lansat blogul navigam doar noi prin el, când erau doar 2-3 posturi (de altfel ea dându-mi şi primul comentariu). Pentru lucrul ăsta îi ofer premiul, dar şi pentru faptul că oferindu-i-l, sper să mă întâlnesc cu ea să i-l dau (pentru asta sunt în stare să printez poza), după aproape 2 ani de zile de când nu ne-am văzut, din varii motive

Gya, cel mai bun prieten al meu (special l-am lăsat la urmă ştiind că nu se supără) pentru tot cherry-ul pe care l-am băut împreună ca să-mi fac curaj să încep blogul :), pentru că încă mă aşteaptă să-i instalez o temă de wordpress pe care i-am promis-o ca fiind gata de ziua lui, acum aproape două luni.. Dar în primul rând pentru faptul că mi-e prieten.

Astea fiind spuse - considerăm că ne-am făcut datoria. Cei doi care au blog să ia premiul, să-l dea mai departe, să se dea jos de pe podium şi mai departe la treabă! Pe ceilalţi fără blog îi absolv de orice responsabilitate faţă de premiu.

Peace!

Program de Paşte

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-04-01T15:46:29+03:00

De Paşte voi fi plecat în Belgia, unde m-aşteaptă o soră, un frate şi mulţi prieteni, să ne vedem, să bem şi să ne veselim de naşterea învierea Domnului dar mai ales de întâlnirea noastră, după 5 ani :). De fapt nu m-aşteaptă atât pe mine cât pe-ăla miku' (al meu iubit năzdrăvan, care vrea s-ajungă si el programator), ce s-o mai dau cotită.. Ăla micu' care acum 5 ani nici nu era în plan măcar, iar acum toată lumea e curioasă să-l vadă...

Drept urmare nu ştiu dacă voi mai scrie ceva în timpul ăsta (până duminica viitoare), voi încerca să găsesc timp pentru nişte poze, impresii la cald dar nu promit nimic.. :D Oricum, sunt convins că şi voi o să vă bucuraţi din plin de mini-vacanţa asta, aşa că .. să fiu primul care vă urează Paşte Fericit (n-am înţeles niciodată de ce "Fericit" se scrie cu "F" mare :D ) alături de familie şi prieteni buni!

Hristos va învia! (oi fi rudă cu mama Omida? că încep să prezic viitorul :P )

Ce m-anunță Google

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-03-31T09:31:52+03:00

Folosesc Google Calendar destul de mult, unde mi-am setat remindere. Iar unul din calendare e cu zile de naștere, ca să nu uit să-i felicit pe sărbătoriți:

+447624804881
Memento: Ziua ta @ mi. 31 mar. 2010 în București, România (Cristi Iordache)

N-am rest să-ţi dau

jordas@windowslive.com (Jordaş) — 2010-03-28T14:10:31+03:00

Lângă mine, la scara cealaltă, este-un moş care are-un chioşc în apartament. Cu ciocolăţi, pâine, compoturi, ţigări, cola etc. Eh, niciodată când mă duc dimineaţa să-mi iau ţigări n-are să-mi dea rest la un 50 RON... Da' niciodată! Nici dacă iau 2 pachete? Nu. Că e dimineaţă şi n-a apucat să facă prea mare vânzare. Şi ia pachetul de ţigări de pe tejghea (că apucă să mi-l trântească sub nas) şi-l pune la loc. Ce fac eu după ce-l înjur bine în gând? Mă duc un pic (o stradă) mai încolo la alt chioşc unde întotdeauna are să-mi dea rest..

Azi era ora 12 când m-am dus. N-avea rest, că n-avusese vânzare. Păi mă tataie, e ora 12! N-am, că a luat toţi banii şi s-a dus după marfă.. Şi n-ai avut vânzare.. Nu. Păi cum să ai dacă tu n-ai să dai rest nimănui?

O fi chiar aşa greu să păstrezi de seara 1-2 milioane în bancnote mici? Sau pana mea, să ai grijă să ai dimineaţa mărunt, că asta-i treaba ta, e mica ta afacere.. ai avea şi vânzare, plus că nu te-ar mai înjura nimeni.. Sau nu câştigi aşa mult la pachetul de ţigări vândut şi consideri că nu se merită să rămâi fără mărunt pentru-atâta lucru?